Rămâi conectat
Călin Mătieș - Deputat

Cugireni

Terezia Boruah: „Este o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

dr. Terezia BoruahLa începutul lunii iunie 2013, doi medici clujeni, soţii Prabir şi Terezia Boruah, îşi începeau activitatea la secţia Chirurgie a Spitalului Orăşenesc Cugir.

A fost un pas mare care a dat speranţe renaşterii sistemului medical la Cugir, demonstrând că există medici tineri care doresc să profeseze în unităţi de sănătate din oraşe mai mici şi nu doar în centre universitare. Doctor Prabir Boruah, de origine indiană şi dr. Terezia Boruah, născută în localitatea Cătina-judeţul Cluj, ambii absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, respectiv Cluj-Napoca, s-au întâlnit la un raport de gardă al perioadei de rezidenţiat  la Clinica Chirurgie 3 din oraşul de la poalele Feleacului.
Din colegi de serviciu au devenit nu peste mult timp un cuplu hotărât să formeze o echipă care să se consacre vieţii şi sănătăţii semenilor. După o perioadă de 6 ani şi jumătate de activitate ca medici chirurgi în Cluj-Napoca, în aprilie anul trecut au ocupat posturile scoase la concurs, semnând cu Spitalul din Cugir un contract de muncă cu normă întreagă.
Nu pot fi trecute cu vederea demersurile depuse pentru a-i convinge pe cei doi doctori să vină la Cugir, de către managerul spitalului, ec. Silviu Samoilescu, precum şi susţinerea primită din partea primarului Adrian Teban, în asigurarea locuinţei pentru ei şi  fiica lor într-unul din blocurile ANL.
Despre activitatea profesională desfăşurată în anii petrecuţi la Cluj,  despre impresiile scurtei perioade de când tinerii soţi Boruah (35 şi 32 de ani), lucrează la Cugir cât şi despre gândurile lor de viitor, a avut amabilitatea să ne vorbească dna dr. Terezia Boruah.

– Cum de aţi ales Cugirul şi ce impresie v-a produs întâlnirea cu conducerea spitalului şi cu oamenii locului?
– Nu ştiam prea multe despre Cugir dar pot să vă spun că au existat serioase demersuri din partea managerului spitalului, iar ca să fiu sinceră, venirea noastră la Cugir a fost fără prea mare entuziasm, cu o oarecare strângere de inimă. Existau informaţii eronate potrivit cărora la Spitalul din Cugir, pe partea de chirurgie se spunea că nu se poate lucra. Prima noastră întrebare a fost dacă există o sală pentru operaţii. Ni s-a răspuns că da, deşi asta nu a readus entuziasmul. Avantajul îl reprezenta faptul că puteam lucra împreună cu soţul în serviciul chirurgical. Pentru că este destul de greu să găseşti într-un spital două posturi pe aceeaşi specialitate. Acum, după mai bine de o jumătate de an, pot să afirm că ne-am adaptat şi nu regretăm că am venit la Cugir. Ne-am propus să facem un pic de treabă şi cred că am reuşit.
– Când v-aţi hotărât să practicaţi chirurgia?
– În facultate partea de chirurgie am făcut-o cu doctorul Gomboşiu de la Clinica Chirurgie 1. De aici au şi început gândurile mele mai serioase legate de chirurgie. De medicină internă am fugit pentru că mi se părea că mă plictisesc îngrozitor. Şi atunci m-am gândit că e bine să fac ceva practic. Am făcut practică la Clinica Chirurgie 1 cu dr. Gomboşiu care e un didact desăvârşit şi am început să mă gândesc că chirurgia este o alternativă de luat în calcul, chiar dacă multă lume spune că asta e o meserie de bărbaţi. Chirurgia generală este o meserie dură şi cere rezistenţă, nu doar fizică, ci şi psihică. În practică am constatat că pot face faţă şi astfel am ajuns la Chirurgie 3 – între anul 4 şi 5. A fost foarte greu dar am demonstrat că rezist. Profesia de chirurg o consider o mare responsabilitate.
– Cum a fost prima voastră operaţie de care vă amintiţi?
– O colecistectomie laparoscopică, în 2007, o operaţie cu emoţii, deşi ştiam bine clinica, făcusem practica de vară în anul 4 acolo. Eram familiarizată cu personalul dar cu toate astea operaţia a fost o doză destul de serioasă de adrenalină.
– Care a fost şi este relaţia dumneavoastră cu pacienţii?
– Asta intră în obligaţiile unui medic, trebuie cunoscut istoricul pacientului şi partea strict medicală. Cunoscând partea medicală ajungi să cunoşti şi ce e în spatele ei şi asta are multă importanţă de a nu ne limita să fim simpli croitori. Bolnavul se preia de când s-a internat şi trebuie urmărit şi post operator, astfel încât să-i acorzi siguranţa necesară.
Cum deosebiţi o operaţie uşoară de una dificilă?
– Greu de spus. Porneşti de la lucruri simple şi situaţiile se pot complica. Pot fi operaţii dificile de durată, astfel că de la operaţii diagnosticate ca simple pot apărea surprize destul de neplăcute care te pot pune în situaţii neplăcute.
– Care vi s-a părut cea mai dificilă operaţie?
– Au fost multe. Cele mai dificile fiind acelea care te ţin 7-8 ore în picioare. Acelea pot fi socotite operaţii grele. Ne-am confruntat şi ne confruntăm mereu cu situaţii dificile.
– Lucraţi în echipă cu soţul dvs. Vă consultaţi înainte de a intra în operaţie?
– Întodeauna ne consultăm pentru că patru ochi şi patru mâini aduc un plus în determinarea unui caz sau altul. În general, povestea fiecărui bolnav este dusă apoi şi acasă, unde discutăm, citim, ne consultăm. În situaţiile când este vorba de ceva mai complex ne consultăm şi cu cei care ne-au format.
– Aţi făcut o statistică în legătură cu numărul de pacienţi operaţi până în prezent?
– La Cugir am făcut 60 de intervenţii chirurgicale mari care au implicat anestezist. Pe lângă acestea, am avut 300 de intervenţii chirurgicale mici care au necesitat anestezie locală.
– Când am venit să realizăm interviul am văzut zeci de persoane aşteptând pe coridor şi la uşa cabinetului dvs. De ce atâta lume şi cum reuşiţi să faceţi faţă atâtor pacienţi?
– Sunt probleme care ţin de organizare dar şi probleme care ţin de educaţia pacienţilor în domeniul îngrijirii sănătăţii. Mai sunt şi limitările care se trag din sistemul în care ne învârtim şi anume condiţionările financiare ale actului medical de care se tot vorbeşte.
Un factor ce cântăreşte foarte greu în balanţa prezentării sau nu la medic. Expresia “Am venit la medic, acum trebuie să plătesc”, este un subiect care mă înfurie.
– Aveţi, după cum am aflat, o fetiţă, aţi sfătui-o să urmeze chirurgia?
– Aş sfătui-o să facă ce doreşte. Am primit acelaşi sfat la rândul meu. Provin dintr-o familie de profesori care m-au lăsat în pace. Asta nu înseamnă că m-au scăpat din frâu, dar nu m-au împins de la spate să fac un lucru sau altul. Am avut libertatea de a alege şi sper să am suficientă înţelepciune să i-o acord şi ei.
– V-aţi gândit vreodată să părăsiţi România şi să profesaţi în altă ţară?
– Nu. Aici sunt de pus în balanţă mai multe aspecte. Categoric aspectul financiar este hotărâtor în foarte multe situaţii, dar mai sunt şi altele care ţin de construcţia sufletească a fiecăruia. Există minusuri şi plusuri ale ideii de plecare. Despre plusuri v-am spus la început. Minusurile ţin de aspectul sufletesc al problemei. Şi apoi mai este şi o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi atâţia ani. Să duci un student de la început până la capăt este un efort considerabil.
– De ce are nevoie secţia de Chirurgie a Spitalului din Cugir?
– Ar fi bine să existe în permanenţă un anestezist, în aşa fel încât operaţiile să poată fi efectuate mai des. Din păcate, cel care vine la Cugir o face doar în sistem de prestări servicii. În situaţia asta, prezenţa acestuia o zi sau două pe săptămână înseamnă temporizarea intervenţiei chirurgicale, iar bolnavii aşteaptă de multe ori ziua în care soseşte anestezistul. Aşa se întâmplă la aproape toate spitalele mici. În ceea ce priveşte aparatura, nu ne satisface în mod special dar ne descurcăm.
– Spitalul a achiziţionat, spre finele anului trecut, un aparat pentru chirurgie laparoscopică. De când începeţi să-l folosiţi?
– De săptămâna viitoare începem şi chirurgia laparoscopică. Am făcut două cursuri certificate de competenţă în domeniu încă din perioada rezidenţiatului. Deci avem pregătire în partea de chirurgie laparoscopică avansată.
– Cu ce gânduri porniţi la început de an 2014?
– Cu speranţe în mai bine şi cu gândul de a ne preocupa să ajutăm câţi mai mulţi oameni care ni se adresează. Munca rămâne pe primul plan şi nu se pune problema plecării din Cugir. Greu de spus ce se va întâmpla pe viitor. În plan personal, posibilităţi de avansare profesională nu pot spune că nu sunt şi aici. Sunt tot felul de variante de cursuri în străinătate. Este un subiect deschis.
– Doamna doctor, vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc sănătate, succes şi multe împliniri în noul an!


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
2 Comentarii

Un comentariu

  1. carmen

    19.01.2014 la 18:34

    FELICITARI PENTRU TOT CEEA CE FAC PENTRU SPITALUL NOSTRU. AVEAM NEVOIE DE OAMENI CA DANSII, NISTE PERSOANE DEOSEBITE CARE DAU TOT CE ESTE MAI BUN PENTRU A SALVA VIETI, FACAND ACEASTA MESERIE DIN PASIUNE, FARA INTERESE MATERIALE(SPAGI). SUCCES IN CONTINUARE!

  2. Ioan cristea

    19.01.2014 la 21:58

    Am aflat de cei doi medici in urma cu o luna,aveam neloie de un consult.M-am prezentat in spital si am asteptat sa-mi vina rindul pt. consultatie.Am fost invitat politicos sa intru in cabinet,am fost consultat iar dupa consult am bagat mina in buzunar unde aveam o suma de bani si am incercat sa-i ofer medicului.Ma strapuns cu o privire glaciara si a spus sec NU.Apoi cu o voce calma mi-a spus ….Mergeti si faceti investigatiile urmatoare (la Cugir nu se puteau realiza)si apoi veniti ca va ajut cu drag daca sunt probleme.
    Am plecat putin nedumerit dar am aflat ca OMUL, medicul PRABIR este facut din alt …..ALUAT. Tot respectul,ma inchin in fata unor astfel de OAMENI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

Cugireanca Noja Paladia dezvăluie secretul longevității sale: 109 ani de cumpătare și viață trăită în simplitate

cugirinfo.ro

Publicat

în

Pe 20 iulie 2024, în orășelul liniștit din inima județului Alba, Noja Paladia a sărbătorit 109 ani de viață. Am întâlnit-o într-o zi de toamnă târzie, în locuința ei de pe Râul Mic, din Cugir. Cu părul nins de anii care au trecut peste ea și privirea parcă pierdută în negura timpului, tanti Noja parcă contemplă asupra unei vieți doar de ea știută.

Cea mai în vârstă femeie din județ, Noja Paladia s-a născut în 1915, în zi de mare sărbătoare, de Sfântul Ilie, și a fost căsătorită 45 de ani. Soțul ei, Simion Noja, a trecut la cele veșnice în 1989, înainte de revoluție. Paladia a avut patru copii și mai are 7 nepoţi şi 6 strănepoţi: „Tata a fost un om liniștit și s-au înțeles foarte bine, de-aia au și trăit împreună atâta, până el a murit bolnav de inimă, la 81 de ani”, spune Didina, fiica doamnei Noja.

• O viață retrasă, trăită în cumpătare

Noja Paladia a trăit o copilărie obișnuită în acele vremuri, muncind la câmp, având grijă de animale și ajutându-și familia în gospodărie. A fost casnică toată viața ei, s-a ocupat tot timpul de mâncare, grădină și a cusut la mașină. De asemenea, a fost o persoană care a citit foarte mult: „Tot ce aduceam eu de la bibliotecă citea. Dacă ziceam unde e Islanda, de exemplu, cum aveam globul pământesc, imediat căuta, «e acolo», zicea. Așa a fost ea, îi plăcea să se informeze, i-au plăcut foarte mult istoria și geografia”, mărturisește fiica ei. A citit și tot ce ținea de beletristica vremii, toate cărțile rusești, ”Anna Karenina”, ”Război și pace” și altele, dar și cărți românești sau ce găsea.

În tinerețe, Noja Paladia a stat 3 ani la Timișoara, unde avea 2 frați, unul inginer și o soră măritată acolo. „Au vrut să o țină și pe ea în orașul de pe Bega, să o angajeze la Poștă, avea 6 clase făcute, cum era pe atunci, dar nu a vrut”, povestește fiica femeii.

Tanti Noja a dus o viață retrasă, nu se prea ducea pe la prietene, mai mult veneau ele pe la ea: „Eram copii mulți, tata lucra, ea stătea acasă. Pe vremea aceea, femeile nu prea lucrau. Tata avea pământ la Geoagiu și mergea acolo și lucra pământul, mai mult ea”, își amintește fiica doamnei Paladia.

Tanti Noja a făcut și croitorie, dar pentru casă doar și pentru oamenii din satele de munte ale Cugirului: „Ea cosea, ei aduceau lapte, cartofi, făceau schimb. Asta a fost contribuția ei la casă”.

Mașina de cusut la care lucra femeia, cumpărată de soțul ei, mai există și acum în casa familiei, tanti Noja lucrând la ea până în urmă cu câțiva ani. În grădină a lucrat până aproape la 100 de ani, iar în ziua când a împlinit un secol de viață a făcut pentru ultima dată cozonaci.

• Secretul longevității, un trai echilibrat

Secretul longevității doamnei Paladia este o viață cumpătată. Nu a fumat niciodată, nu a băut alcool și a mâncat mereu cu măsură. Dieta sa, simplă și naturală, s-a bazat întotdeauna pe alimente tradiționale, cultivate în propria grădină. A crescut cu mâncare gătită acasă, cu legume proaspete și lactate, fără să facă excese.

A avut multe probleme cu stomacul din cauza sarcinilor și a fost operată de 3 ori la Timișoara. Cugireanca a consumat toată viața doar lapte de la munte și carne de pui crescuți în ograda familiei, dar și alte produse locale: „Nu a mâncat niciodată pui de alimentară. Eu zic că ăsta e secretul, o viață cumpătată, echilibrată. În afară că a băut cafea, nu a avut niciun viciu. Toate mâncărurile erau de casă, din produse de la producătorii locali. Nu a mâncat niciodată prăjituri din comerț, nici nu le gustă. Nepoatele îi mai zic că ele le-au făcut și atunci le bagă în gură, dar imediat le spune că «asta nu e de casă, nu îmi place»”, povestește fiica doamnei Paladia.

I-au plăcut mult dulciurile, ciocolata cu lapte cel mai mult, dar acum nu mai mănâncă. Fiica ei îi pregătește acum doar compoturi de mere, pere, gutui, pe care le pasează ca la copiii mici. De aproape 2 ani, mănâncă doar pâine cu lapte, de trei ori pe zi: „Îi mai fac câteodată mămăligă cu iaurt, dar nu prea vrea. Rareori mănâncă piure, iar singura prăjitură pe care o mai mănâncă e tiramisu, când fac de sărbători”, mai spune doamna Didina.

• Amintiri din vremuri de mult apuse

Fiica ei își amintește că după ce a intrat la liceu, a avut parte de o surpriză din partea mamei: „Atunci se intra greu la liceu și ce s-a gândit ea: aveam o poză făcută pe la prietene pe la bloc, atunci nici poze nu se prea făceau. Umblau pe stradă în acele vremuri vânzători ambulanți care, dacă le dădeai poze, îți făceau tablou. Mi-a făcut ea tablou, eram în uniformă, nu mi-a plăcut, dar a fost surpriza ei, a dat mulți bani pe ea”.

De sărbători, tanti Noja le făcea mereu cadouri copiilor săi. Le croșeta tot felul de articole vestimentare, după cum se purta pe vremea aceea: „Voiam să îmi fac fular cu căciulă, astea erau la modă. Ne ștrincănea ciorapi, veste, plovere. Croșeta mult și făcea și dantelă. De Crăciun, de Paști, ne cumpăra la toți haine noi. La băieți le lua treninguri, iar mie, cum eram singura fată, îmi făcea o rochie nouă. Îi aducea sora ei de la Timișoara materiale, atunci erau numai la metru. Și ea o cosea și o purtam cu șosete albe, cu sandale, cu teniși, cu ce găsea să cumpere la data aia, prea multe nu erau. Și cum eram singura fată, voia să mă îmbrace, să mă aranjeze”, își amintește doamna Didina.

Chiar ea a fost o femeie pedantă, își făcea singură haine, rochii și se îmbrăca frumos. Domnul și doamna Noja mergeau mult la film, chiar ei își cumpărau bilete pe vremea când încă era cinematograful ”7 noiembrie” la Cugir: „Mergeau și la spectacole, dar mai mult de muzică populară. Pe vremuri veneau multe spectacole în oraș, a fost și teatru, dar mai rar”, povestește singura fiică a doamnei Paladia, cea care o și îngrijește în prezent.

Cele două femei sunt ajutate acum de o vecină, doamna Noja nemaiputând să se deplaseze singură în ultima vreme. Fiica ei o mai ridică și își petrece puțin timp privind pe geamul cămăruței unde își trăiește bătrânețea, parcă cu gândul la vemurile ce s-au dus.

În Cugir, orașul ei natal, Noja Paladia este o adevărată legendă vie. An de an, este vizitată de familie, vecini, dar și de autoritățile care îi aduc flori și cadouri cu ocazia zilei de naștere. Pentru ei, Paladia este un exemplu de simplitate, cumpătare și înțelepciune, rezultatul unui trai echilibrat, o viață trăită cu măsură și respect pentru lucrurile simple.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Cuplu din Cugir, printre cei mai cunoscuți frizeri și educatori din România. Victor și Lorena Roșu au cucerit numeroase titluri și trofee la concursuri de prestigiu

cugirinfo.ro

Publicat

în

Victor Roșu este originar din Cugir, are 28 de ani si este barber (frizer) și educator national (educator  în domeniul frizerie). Are o experientă in domeniu de 14 ani și un palmares de invidiat:  6 titluri din 7 concursuri.

La concursurile naționale de barbering 2018 – concursul fotbalistii, categoria general București 2019, frizura wow – București 2020 – turneul campionilor,  iar foarte recent a castigat:  creative beard awards – cea mai creativă barbă  Bucureșt 2024 – cel mai creativ buzzcut  – premiul pentru culoare și design București, distincția pentru contribuția dezvoltării educatiei la barberingul Romania.

Soția sa, Lorena Roșu are 26 de ani, este barber și national educator. Experiența sa în domeniu: 8 ani și un palmares de 4 titluri la concursurile naționale (neînvinsă in niciunul din concursurile la care a participat).

În 2018 – concursul fotbalistii – feminin București-bătălia frizerițelor , București 2019- turneul campionilor –feminin, București 2020 – turneul campionilor- feminin București – distincția pentru contributia dezvoltării educației la barberingul din Romania .

• Cuplul activează  ca frizeri/barberi in propriul lor salon din orașul Cugir

Potrivit lui Victor Roșu,  conceptul de „Barbershop” a luat naștere in zonă odată cu apariția a ceea ce se numește FIRST BARBERSHOP.

„Desi activitatea de educator și barbering influencer ne ocupă o mare parte din timpul personal, nu ne neglijăm clienții si suntem barberi/frizeri cu normă întreagă. Conceptul de barber pe care l-am dezvoltat pt clienții nostrii este în a nu vinde doar un tuns, ci o întreagă experiență. Desi suntem barberi, stilul nostru de tuns este unul versatil, adică executam atât tunsori clasice cu tehnici clasice de tuns și bărbierit, dar si tunsori ce reprezintă ultimele tendințe cu multe culori, design, styling-uri ieșite din tipar si multe ,,artificii tehnice. Desi unii ne numesc simpli frizeri, impactul pe care il avem asupra oricărui client contrazice asta, si anume: stima de sine și starea de bine care creste pentru fiecare client care se ridica de pe scaunul nostru,  impactul pe care il are imaginea clientului in societate,  rolul de confident (uneori chiar psiholog) pe care il avem in spatele scaunului.  Din cele mai vechi timpuri se stie, frizerul avea aceasta atribuție in mod indirect. Rezolvam problemele si nevoile clienților in ceea ce privește părul si barba, respectiv alegem atent ce i se potrivește clientului in funcție de forma feței, trasăsături, stil vestimentar și personalitate, si chiar si job”, susține Victor Roșu.

El precizează că, pe langa activitatea de barber/frizer cu normă întreagă pe care o fac, sunt si educatori in barbering/ frizerie modernă. Aceasta înseamnă: „împărtășim experiența si cunoștiințele noastre, dobândite in ani de munca si investiție, sub forma de Seminarii De Perfecționare în toate marile orașe ale țării pentru frizerii avansați; suntem prezenți pe cele mai mari și importante scene ale evenimentelor de show de barbering din Romania, si chiar si „în afară” (evenimentul cel mai numeros unde am fost prezenți pe scena fiind „I AM BARBER” – aproape 700 de frizeri in public; prin lucrările originale pe care le postam, atât pe Instagram cat si pe grupurile de specialitate de frizeri, suntem si Barbering Influenceri”. Aceasta înseamnă că jurizează concursurile naționale unde sunt invocati in calitatea de jurati.

După cum a ținut să ne mărtutisească, povestea lui Victor ca si frizer a inceput acum 14 ani, când din lipsa unei frizerii moderne in orasul natal, a început sa se tundă singur. La scurt timp a inceput sa tundă din pasiune prieteni, colegi apoi necunoscuți care îl contactau, asta timp de 6 ani.

Dupa 6 ani, a plecat in Marea Britanie, in anul 2017, intr-unul din cele mai exclusiviste saloane din Newport, Isle Of Wight, iar la scurt timp, a venit si Lorena care atunci lua primul contact cu aceasta meserie. Timp de 1 an si jumătate s-au dezvoltat in a fi niște profesioniști adevărați prin participarea la câteva cursuri de perfecționare susținute de nume mari in industria frizeriei moderne la nivel global (Josh Lamonaca, Josp O.P, hard Grind, Greg Mcerlane) plus mediul de profesionisti în care au lucrat si de la care au învațat.

„Dupa 1 an si jumătate, când am considerat ca misiunea noastră s-a încheiat acolo, ne-am întors acasă pentru: -a oferii orașului nostru serviciile de frizerie moderna așa cum sunt ,, in afară,, , mai exact ceea ce se numește: barbering  și pentru a ne face cunoscuți în industria ce se dezvolta în țara noastră. După o lună de la venirea noastră acasă, a luat naștere conceptul nostru ce se numește F1RST BARBERSHOP, in orașul Cugir. Dorința noastră a fost sa devenim printre cei mai buni, in primul rând pentru noi dar si pentru clientii nostrii, așa ca am luat parte la toate seminariile de perfecționare din vremea respectiva, susținute de artisti marea majoritate internaționali, care veneau la noi în țară odată cu apariția acestui curent în Romania. Am participat la concursuri pentru a ne remarca, concursuri pe care le-am si castigat, iar strategia noastra a functionat. Astfel, 3 ani mai tarziu am ajuns la statutul de educatori. După foarte multe seminarii de perfecționare (ne apropiem de 100 ) , multă munca si timp dedicat, pasiune, ambitie si perseverență, putem spune ca suntem doi oameni împliniți. În prezent, deținem unul din cele mai de succes saloane din zonă cu un portofoliu diversificati de clienti (orașe/ statut social/ etc) și suntem unii din cei mai cunoscuți frizeri din Romania”, a conchis Victor Roșu.

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Cugireanul Sovereşan Andrei, RECORD de parcurgere a „Via Transilvanica”

cugirinfo.ro

Publicat

în

Cugireanul Andrei Sovereșan a reușit să parcurgă Via Transilvanica într-un timp record. Tânărul a alergat 1.400 km în 15 zile, iar performanța sa este cu atât mai de apreciat cu cât a străbătut întregul traseu pe caniculă și temperaturi insuportabile.

Scopul său, să strângă bani cu care să achiziționeze o mașină cu care să transporte gunoaiele adunate de el și voluntarii asociației Raw Nature Experience de pe munte. Inițiativa lui Andrei vine după șapte ani de când începea o altă aventură – Arc peste Carpati – un proiect prin care a alergat întreg arcul carpatic, în urma căruia s-a înființat Asociația Raw Nature Experience.

„Am luat atunci la pas sălbăticia munților din România, sperând ca pe viitor să se adune mai mulți oameni și/sau ONG-uri care sa refacă traseele turistice și mai ales să se găsească și alți nebuni frumoși care să parcurgă acest traseu”, spune tânărul.

În 2024, în aceeași lună pe care a ales-o în 2017 pentru a alerga în natură, a pornit într-o nouă aventură – Alergarea pe Via Transilvanica de la Putna până la Drobeta-Turnu Severin.

„Distanța e cam aceiași, doar diferența de nivel este semificativ mai puțină și în plus traseul este marcat scăpându-mă de problemele de orientare. Și pentru că la sfârșitul acestei luni voi avea și ziua de naștere, îmi doresc să strâng cât mai multe fonduri pentru campania Wheels for Nature a asociației Raw Nature Experience”, declara cugireanul în urmă cu două săptămâni.

Și iată că, după 15 zile pe drum, Andrei a ajuns duminică dimineața, în jurul orei 4.00, la Drobeta Turnu Severin, la Poarta Amfiteatrului Roman: ”Este ora 4:04 dimineața și ajung la poarta Amfiteatrului roman din Drobeta-Turnu Severin după a 15-a zi pe Via Transilvanica.

Dorind să închei traseul și să mă întorc acasă după mai mult de două săptămâni hoinarite pe poteci, am decis să continui sa alerg până la finish, chiar dacă aveam să depășesc cu mult orele alergate până acum în fiecare zi.

Așa am reușit să alerg astăzi ultimii 145.18 km cu 4091 m. diferență de nivel in 21 de ore și 57 minute. Mulțumesc Mijache Andrei pentru revitalizare și pentru că m-ai convins sa termin toată etapa aceasta într-o singură zi”, a scris Andrei pe Facebook imediat după finalizarea traseului.

Andrei a avut și un scop precis pentru care a alergat pe Via Transilvanica și anume strângerea de fonduri pentru ca asociația sa Raw Nature Experience să poată achiziționa o mașină cu care să transporte gunoaiele pe care el și voluntarii le adună de pe munte.

„Vreau să mulțumesc tuturor celor care au donat până acum pentru cauza pentru care alerg. Voi ați făcut posibil să triplăm targetul propus. Donațiile sunt deschise în continuare și orice donatie ajută foarte mult. De astăzi voi lua o binemeritată pauză de la alergare, dar sper ca acest timp pe care l-am petrecut pe Via Transilvanica să aibă un ecou cat mai mare, mai ales pentru cauza pe care am sustinut-o”, concluzionează Andrei.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir