Rămâi conectat

Cugireni

Terezia Boruah: „Este o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

dr. Terezia BoruahLa începutul lunii iunie 2013, doi medici clujeni, soţii Prabir şi Terezia Boruah, îşi începeau activitatea la secţia Chirurgie a Spitalului Orăşenesc Cugir.

A fost un pas mare care a dat speranţe renaşterii sistemului medical la Cugir, demonstrând că există medici tineri care doresc să profeseze în unităţi de sănătate din oraşe mai mici şi nu doar în centre universitare. Doctor Prabir Boruah, de origine indiană şi dr. Terezia Boruah, născută în localitatea Cătina-judeţul Cluj, ambii absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, respectiv Cluj-Napoca, s-au întâlnit la un raport de gardă al perioadei de rezidenţiat  la Clinica Chirurgie 3 din oraşul de la poalele Feleacului.
Din colegi de serviciu au devenit nu peste mult timp un cuplu hotărât să formeze o echipă care să se consacre vieţii şi sănătăţii semenilor. După o perioadă de 6 ani şi jumătate de activitate ca medici chirurgi în Cluj-Napoca, în aprilie anul trecut au ocupat posturile scoase la concurs, semnând cu Spitalul din Cugir un contract de muncă cu normă întreagă.
Nu pot fi trecute cu vederea demersurile depuse pentru a-i convinge pe cei doi doctori să vină la Cugir, de către managerul spitalului, ec. Silviu Samoilescu, precum şi susţinerea primită din partea primarului Adrian Teban, în asigurarea locuinţei pentru ei şi  fiica lor într-unul din blocurile ANL.
Despre activitatea profesională desfăşurată în anii petrecuţi la Cluj,  despre impresiile scurtei perioade de când tinerii soţi Boruah (35 şi 32 de ani), lucrează la Cugir cât şi despre gândurile lor de viitor, a avut amabilitatea să ne vorbească dna dr. Terezia Boruah.

– Cum de aţi ales Cugirul şi ce impresie v-a produs întâlnirea cu conducerea spitalului şi cu oamenii locului?
– Nu ştiam prea multe despre Cugir dar pot să vă spun că au existat serioase demersuri din partea managerului spitalului, iar ca să fiu sinceră, venirea noastră la Cugir a fost fără prea mare entuziasm, cu o oarecare strângere de inimă. Existau informaţii eronate potrivit cărora la Spitalul din Cugir, pe partea de chirurgie se spunea că nu se poate lucra. Prima noastră întrebare a fost dacă există o sală pentru operaţii. Ni s-a răspuns că da, deşi asta nu a readus entuziasmul. Avantajul îl reprezenta faptul că puteam lucra împreună cu soţul în serviciul chirurgical. Pentru că este destul de greu să găseşti într-un spital două posturi pe aceeaşi specialitate. Acum, după mai bine de o jumătate de an, pot să afirm că ne-am adaptat şi nu regretăm că am venit la Cugir. Ne-am propus să facem un pic de treabă şi cred că am reuşit.
– Când v-aţi hotărât să practicaţi chirurgia?
– În facultate partea de chirurgie am făcut-o cu doctorul Gomboşiu de la Clinica Chirurgie 1. De aici au şi început gândurile mele mai serioase legate de chirurgie. De medicină internă am fugit pentru că mi se părea că mă plictisesc îngrozitor. Şi atunci m-am gândit că e bine să fac ceva practic. Am făcut practică la Clinica Chirurgie 1 cu dr. Gomboşiu care e un didact desăvârşit şi am început să mă gândesc că chirurgia este o alternativă de luat în calcul, chiar dacă multă lume spune că asta e o meserie de bărbaţi. Chirurgia generală este o meserie dură şi cere rezistenţă, nu doar fizică, ci şi psihică. În practică am constatat că pot face faţă şi astfel am ajuns la Chirurgie 3 – între anul 4 şi 5. A fost foarte greu dar am demonstrat că rezist. Profesia de chirurg o consider o mare responsabilitate.
– Cum a fost prima voastră operaţie de care vă amintiţi?
– O colecistectomie laparoscopică, în 2007, o operaţie cu emoţii, deşi ştiam bine clinica, făcusem practica de vară în anul 4 acolo. Eram familiarizată cu personalul dar cu toate astea operaţia a fost o doză destul de serioasă de adrenalină.
– Care a fost şi este relaţia dumneavoastră cu pacienţii?
– Asta intră în obligaţiile unui medic, trebuie cunoscut istoricul pacientului şi partea strict medicală. Cunoscând partea medicală ajungi să cunoşti şi ce e în spatele ei şi asta are multă importanţă de a nu ne limita să fim simpli croitori. Bolnavul se preia de când s-a internat şi trebuie urmărit şi post operator, astfel încât să-i acorzi siguranţa necesară.
Cum deosebiţi o operaţie uşoară de una dificilă?
– Greu de spus. Porneşti de la lucruri simple şi situaţiile se pot complica. Pot fi operaţii dificile de durată, astfel că de la operaţii diagnosticate ca simple pot apărea surprize destul de neplăcute care te pot pune în situaţii neplăcute.
– Care vi s-a părut cea mai dificilă operaţie?
– Au fost multe. Cele mai dificile fiind acelea care te ţin 7-8 ore în picioare. Acelea pot fi socotite operaţii grele. Ne-am confruntat şi ne confruntăm mereu cu situaţii dificile.
– Lucraţi în echipă cu soţul dvs. Vă consultaţi înainte de a intra în operaţie?
– Întodeauna ne consultăm pentru că patru ochi şi patru mâini aduc un plus în determinarea unui caz sau altul. În general, povestea fiecărui bolnav este dusă apoi şi acasă, unde discutăm, citim, ne consultăm. În situaţiile când este vorba de ceva mai complex ne consultăm şi cu cei care ne-au format.
– Aţi făcut o statistică în legătură cu numărul de pacienţi operaţi până în prezent?
– La Cugir am făcut 60 de intervenţii chirurgicale mari care au implicat anestezist. Pe lângă acestea, am avut 300 de intervenţii chirurgicale mici care au necesitat anestezie locală.
– Când am venit să realizăm interviul am văzut zeci de persoane aşteptând pe coridor şi la uşa cabinetului dvs. De ce atâta lume şi cum reuşiţi să faceţi faţă atâtor pacienţi?
– Sunt probleme care ţin de organizare dar şi probleme care ţin de educaţia pacienţilor în domeniul îngrijirii sănătăţii. Mai sunt şi limitările care se trag din sistemul în care ne învârtim şi anume condiţionările financiare ale actului medical de care se tot vorbeşte.
Un factor ce cântăreşte foarte greu în balanţa prezentării sau nu la medic. Expresia “Am venit la medic, acum trebuie să plătesc”, este un subiect care mă înfurie.
– Aveţi, după cum am aflat, o fetiţă, aţi sfătui-o să urmeze chirurgia?
– Aş sfătui-o să facă ce doreşte. Am primit acelaşi sfat la rândul meu. Provin dintr-o familie de profesori care m-au lăsat în pace. Asta nu înseamnă că m-au scăpat din frâu, dar nu m-au împins de la spate să fac un lucru sau altul. Am avut libertatea de a alege şi sper să am suficientă înţelepciune să i-o acord şi ei.
– V-aţi gândit vreodată să părăsiţi România şi să profesaţi în altă ţară?
– Nu. Aici sunt de pus în balanţă mai multe aspecte. Categoric aspectul financiar este hotărâtor în foarte multe situaţii, dar mai sunt şi altele care ţin de construcţia sufletească a fiecăruia. Există minusuri şi plusuri ale ideii de plecare. Despre plusuri v-am spus la început. Minusurile ţin de aspectul sufletesc al problemei. Şi apoi mai este şi o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi atâţia ani. Să duci un student de la început până la capăt este un efort considerabil.
– De ce are nevoie secţia de Chirurgie a Spitalului din Cugir?
– Ar fi bine să existe în permanenţă un anestezist, în aşa fel încât operaţiile să poată fi efectuate mai des. Din păcate, cel care vine la Cugir o face doar în sistem de prestări servicii. În situaţia asta, prezenţa acestuia o zi sau două pe săptămână înseamnă temporizarea intervenţiei chirurgicale, iar bolnavii aşteaptă de multe ori ziua în care soseşte anestezistul. Aşa se întâmplă la aproape toate spitalele mici. În ceea ce priveşte aparatura, nu ne satisface în mod special dar ne descurcăm.
– Spitalul a achiziţionat, spre finele anului trecut, un aparat pentru chirurgie laparoscopică. De când începeţi să-l folosiţi?
– De săptămâna viitoare începem şi chirurgia laparoscopică. Am făcut două cursuri certificate de competenţă în domeniu încă din perioada rezidenţiatului. Deci avem pregătire în partea de chirurgie laparoscopică avansată.
– Cu ce gânduri porniţi la început de an 2014?
– Cu speranţe în mai bine şi cu gândul de a ne preocupa să ajutăm câţi mai mulţi oameni care ni se adresează. Munca rămâne pe primul plan şi nu se pune problema plecării din Cugir. Greu de spus ce se va întâmpla pe viitor. În plan personal, posibilităţi de avansare profesională nu pot spune că nu sunt şi aici. Sunt tot felul de variante de cursuri în străinătate. Este un subiect deschis.
– Doamna doctor, vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc sănătate, succes şi multe împliniri în noul an!


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
2 Comentarii

Un comentariu

  1. carmen

    19.01.2014 la 18:34

    FELICITARI PENTRU TOT CEEA CE FAC PENTRU SPITALUL NOSTRU. AVEAM NEVOIE DE OAMENI CA DANSII, NISTE PERSOANE DEOSEBITE CARE DAU TOT CE ESTE MAI BUN PENTRU A SALVA VIETI, FACAND ACEASTA MESERIE DIN PASIUNE, FARA INTERESE MATERIALE(SPAGI). SUCCES IN CONTINUARE!

  2. Ioan cristea

    19.01.2014 la 21:58

    Am aflat de cei doi medici in urma cu o luna,aveam neloie de un consult.M-am prezentat in spital si am asteptat sa-mi vina rindul pt. consultatie.Am fost invitat politicos sa intru in cabinet,am fost consultat iar dupa consult am bagat mina in buzunar unde aveam o suma de bani si am incercat sa-i ofer medicului.Ma strapuns cu o privire glaciara si a spus sec NU.Apoi cu o voce calma mi-a spus ….Mergeti si faceti investigatiile urmatoare (la Cugir nu se puteau realiza)si apoi veniti ca va ajut cu drag daca sunt probleme.
    Am plecat putin nedumerit dar am aflat ca OMUL, medicul PRABIR este facut din alt …..ALUAT. Tot respectul,ma inchin in fata unor astfel de OAMENI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

La aproape 90 de ani, cugireanul Aurel Voicu este cel mai vârstnic doctorand din România

cugirinfo.ro

Publicat

în

Aurel Voicu, fostul primar al orașului Cugir, își pregătește doctoratul, după ce anul trecut, în 2024, bărbatul a devenit cel mai vârstnic absolvent din România, odată cu finalizarea studiilor de master la Universitatea 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Cu toate că peste două luni Aurel Voicu va împlini venerabila vârstă de 90 de ani, setea sa de cunoaștere nu are limite, motiv pentru care fostul edil al orașului de la poalele Drăganei s-a apucat de doctorat: „Mă aflu pe drumul lung și greu al studiilor doctorale, care spre deosebire de masterat, este mult mai lung și mai complex, atât în conținut, cât și în volum”, a declarat bărbatul pentru ziarulunirea.ro.

Doctorand la 90 de ani

Aurel Voicu a urmat studiile de masterat la Universitatea din Alba Iulia în perioada 2022-2024, pe care le-a finalizat cu lucrarea de disertație „Monumentele de for public din orașul Cugir. Evidență și punere în valoare”: „S-a făcut un studiu pe această temă și a fost apreciat de cei interesați, respectiv Primăria, Uzina Mecanică, Fabrica de Arme, biserica, mai ales că a fost și o apreciere pozitivă prin apariția mea la emisiunea La Măruță”, ceea ce a atras aprecierile mai multor concetățeni sau chiar români”, spune bărbatul.

Tema aleasă de cugirean pentru lucrarea de doctorat este „Premisele înființării Muzeului orașului Cugir”. Începuturile înființării muzeului de la Cugir sunt în anul 2007 și s-au încheiat în 2022 cu o expoziție muzeală publică permanentă, organizată de către Asociația Pro Cugir, pe care Aurel Voicu o conduce cu onoare, după cum spune: „Din 2022 în 2024, dar și anul acesta, au apărut în cadrul expoziției permanente aprobate de Consiliul Local în 2014, și doi angajați cu specialitatea Istorie, de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, și anume Barbu Mihaela, respectiv Claudiu Purdea, care au pus în rând cele 3800 de exponate dobândite de mine în perioada menționată”, mai spune bărbatul.

 

Înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir

De asemenea, potrivit lui Aurel Voicu, s-a obținut deja o hotărâre de Consiliu Local pentru înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir, cu aprobările cuvenite de la Ministerul Culturii, dar și a altor instituții abilitate.

„Acum ne aflăm în perioada de atestare, de stabilire și prezentare a parametrilor în care se află precedenta expoziție muzeală care a avut 14 săli, cu tot atâtea teme, iar acum se mai adaugă încă 2 secțiuni, însă pentru că se află într-o clădire improprie, administrația locală se zbate să amenajeze o altă clădire pentru a găzdui Muzeul Tehnic al orașului Cugir care, pe timp ce trece, se îmbogățește cu exponate de valoare”, a mai adăugat Aurel Voicu.

Potențialul turistic uriaș al orașului Cugir este un alt punct important pe lista de interese a cugireanului, acesta subliind că traseul Via Transilvanica, care trece și prin orașul Cugir, atinge toate monumentele principale de for public, care sunt cuprinse în studiul masteratului său: „Este o ocazie de a scoate în evidență această bogăție a unui tezaur privind istoria locală, care sunt într-o stare bună, dar și relevante pentru istoria locală.”


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

După ce au muncit 20 de ani în Italia, doi soți din Vinerea s-a întors în țară și au pus bazele unei miniafaceri cu ciuperci Pleurotus

cugirinfo.ro

Publicat

în

Povestea soților Adriana și Marin Jurj, din Vinerea, a început în 2015, când au decis să intre în afaceri și au pus bazele unei ciupercării în satul de lângă orașul Cugir.

• Inițierea unei afaceri de familie

Soții Jurj s-au întors în România după 20 de ani petrecuți în Italia și s-au gândit, la vremea aceea, să-şi pună la bătaie agoniseala și să își facă propria lor firmă. După mai multe tentative și tatonări, familia a ales să meargă pe ciuperci Pleurotus. Oamenii s-au pus pe treabă și în anul 2015 au găsit tehnologul și au implementat programul prin AFIR. Producția au început-o abia în 2018, iar valoarea proiectului a fost de 350.000 de euro, din care 10% a fost contribuția familiei.

„După 20 de ani la Roma, am venit să fiu stăpân la mine în țară, să am activitatea mea, asta a fost ideea. Nu am vrut de la început să fac ciupercărie, am vrut doar să fiu independent, să am afacerea mea. Ideea cu ciupercăria a venit pe parcurs: am luat o hârtie și am pus acolo 20 de variante posibile, am găsit tehnologul și am ales să mergem pe ciuperci Pleurotus. Este mai puțin de lucru decât la celelalte ciuperci, ca la Champignon, de exemplu. A fost bine și că am reușit să prindem o finanțare în care contribuția noastră să fie de doar 10%, pentru că acum, din câte știu, e nevoie de o contribuție personală de 30%”, își amintește Marin, capul familiei.

Deși au crezut că afacerea va fi una prosperă, perioada 2018-2021 a fost destul de grea pentru familia Jurj, în special din lipsa unei piețe de desfacere: „Acum lucrurile merg mai bine. În prezent, lucrăm cu Carrefour și Lidl”, spune bărbatul.

După ce au început colaborarea cu cei doi retaileri, și-au propus să-și extindă afacerea și să acceseze și alte fonduri europene. Cei doi soți spun că fără ajutorul acestor proiecte nu ar fi reușit niciodată să demareze afacerea, 350.000 de euro fiind o sumă prea mare pentru ei.
Producție de aproape 50 de tone pe an

În ceea ce privește spațiul de producție, sera are trei tunele și produce 4 tone de ciuperci pe tunel, între 2 valuri, respectiv valul întâi și valul doi: „Într-un an, un tunel îl încărcăm de 4 ori, așadar ar fi 16 tone de pe un tunel, deci 48 de tone în total. Pe viitor, am vrea să ne extindem la 6 tunele. Atunci aș avea producție zilnică, fără pauzele care sunt acum”, explică producătorul.

Pentru a produce o serie de ciuperci este nevoie de 3 luni. Întâi se aduce compostul, iar după o lună se recoltează primul val, apoi se curăță și se pregătește pentru valul doi. După a doua lună iese valul doi, iar ulterior se scoate din seră, se curăță, se spală și se dezinfectează: „O singură problemă mai avem în prezent și anume materia primă – miceliul – pe care trebuie să o aducem din Ungaria. De multe ori nu dă randamentul așteptat, care e calculat la 23% din tonaj. Era o fabrică și în România, dar s-a închis și toată lumea aduce acum de la Budapesta. O variantă ar mai fi Olanda, dar prețul este prea mare”, spune familia Jurj.

Un kilogram de ciuperci pleacă din seră spre casa de marcat la prețul de 18 lei/kg, iar în Carrefour și Lidl costul se ridică la 6-7 lei caserola de 500 de grame.

Soții Jurj nu au angajați, ciupercăria fiind o afacere de familie: „Suntem angajați eu, soția și băiatul”, spune domnul Jurj. „Sunt mulțumit de activitatea mea, lucrez 12 ore pe zi, dar am avantajul că le lucrez de la mine de acasă. Dacă lăsăm partea bănească deoparte, e mult mai bine ca în Italia și, deși e mai mult de lucru, este o muncă plăcută”, concluzionează producătorul.

• Despre ciupercile Pleurotus

Ciupercile Pleurotus se numără printre cele mai cultivate si consumate tipuri de ciuperci comestibile din întreaga lume. Sunt renumite pentru gustul lor delicios, textura delicată și numeroasele beneficii pentru sănătate. Aceste ciuperci conțin puține calorii și sunt bogate în nutrienți, fiind o alegere potrivită pentru o dietă sănătoasă.

Ciupercile Pleurotus au fost cultivate inițial în Germania, în timpul Primului Război Mondial, pentru a compensa lipsurile alimentare. În zilele noastre, aceste ciuperci hrănitoare se găsesc în pădurile din America de Nord, Europa și Asia și sunt, de asemenea, cultivate pentru uz comercial în întreaga lume. Sunt cunoscute pentru proprietățile lor impresionante de îmbunătățire a sănătății și conțin o varietate de compuși puternici.

De fapt, ciupercile Pleurotus au fost folosite în medicina tradițională timp de secole. Ciupercile Pleurotus sunt bogate în fibre, vitamine, minerale și alți nutrienți importanți. De asemenea, au un conținut scăzut de carbohidrați, fiind excelente pentru persoanele care consumă de regulă puțini carbohidrați.

Ca și beneficii pentru sănătate, ciupercile Pleurotus pot reduce nivelul de colesterol, ajută la ameliorarea inflamației, pot ajuta la blocarea dezvoltării cancerului și contribuie la îmbunătățirea sănătății creierului.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Văduva de veteran de război, cugireanca Otilia Curelea, a împlinit 100 de ani

cugirinfo.ro

Publicat

în

Văduva de veteran de război, Otilia Curelea, din Cugir a fost sărbătorită cu ocazia împlinirii venerabiliei vârste de 100 de ani. Este născută la 30 ianuarie 1925 în Cugir, de-a lungul timpului fiind martora unei perioade istorice deosebite, contribuind totodată, la formarea comunității locale.

Ca văduvă de veteran de război (soțul ei decedând în urmă cu 12 ani), Otilia Curelea a primit vizita la domiciliul său de pe strada „Alexandru Sahia”, a președintelui ANCMRR, col. (rtr.) Nicolae Panduru și a Președintelui Asociației Naționale a Veteranilor de Război – Subfiliala Cugir „Regele Ferdinand I” Alba, ing. Aurel Voicu.

Oaspeții au declarat că: „A fost o onoare să celebreze această vârstă impresionantă și să aducă un omagiu la împlinirea unui secol de viață”.

„Doamna Curelea, deși, imobilizată la pat, văzul, auzul și comportamentul de comunicare se află la un nivel satisfăcător, iar Aurica Lungu, îngrijitoarea sa susține că face toate eforturile pentru ca centenara să se simtă cât mai bine”, ne-a declarant Aurel Voicu.

Oaspeții au înmânat sărbătoritei un frumos tort, un buchet de flori, prcum și o diplomă înrămată cu înscrisul de: „La mulți ani 100 – ne revedem anul viitor”.

După cum a menționat Aurel Voicu, la Cugir mai sunt în evidența asociației, 8 urmașe de veterani de război din care 2 la Șibot, iar la nivelul Județului Alba mai sunt în viață doar 4 veterani de război.

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir