Rămâi conectat

Cugireni

Legenda maistrului de geniu de la Uzina de Armament din Cugir, care a inventat primul pistol-mitralieră fabricat în România

cugirinfo.ro

Publicat

în

”Tetea Lae”, așa era cunoscut de apropiaţi Nicolae Sterca, una dintre ”legendele” uzinei de armament din orașul Cugir. De măiestria acestuia se leagă primul pistol-mitralieră produs în România, în 1939, denumit ”Oriţa”. Nicolae Sterca a lucrat continuu în fabrică din 1937 până în 1984, iar apoi, rechemat din pensie, până în 1993.

”Oriţa” a fost un proiect ceho-român şi a reprezentat primul pistol-mitralieră de calibrul 9 mm fabricat în România începând cu anul 1939, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi câţiva ani după. Arma fost numită după căpitanul Marin Oriţa, care a omologat în România acest model. La realizarea pistolului-mitralieră a mai contibuit, pe lângă Nicolae Sterca şi un inginer ceh – Leopold Jašek.

Prima versiune a armei a intrat în dotarea armatei române în 1943. O nouă versiune, îmbunătăţită, avea pat fix de lemn sau pat rabatabil din metal. Arma s-a dovedit deosebit de fiabilă pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial şi a rămas astfel în dotarea armatei române, până ce a fost înlocuită cu un calibru mai mare, în versiunea românească a automatului AK-47. ”Oriţa” (foto jos) a rămas în serviciul Gărzilor patriotice până în anii 1970.

Arma a fost primul proiect de succes al viitorului maistru Nicolae Sterca, apelat de prieteni şi cunoscuţia ca ”Tata Lae” sau ”Tetea”. Acesta a lucrat continuu timp de 47 de ani în uzina mecanică şi a contribuit decisiv la alte zeci de proiecte ale fabricii din Cugir, atât în domeniul militar, cât şi în cel civil. Sterca a inventat arme care au ajuns în toate colţurile lumii, dar şi maşini de cusut celebre care au ajuns, de asemenea, atât în ţară cât şi în stărinătate. Meşterul Sterca a inventat a peste 80 de prototipuri de arme şi utilaje, fiind omul al cărui destin se suprapune perfect cu istoria U.M. Cugir. Cea mai mare parte a activităţii şi-a desfăşurat-o ca maistru şef al atelierului ”Prototipuri”.

Nicolae Sterca s-a născut în satul Cărpiniş din Munţii Apuseni, la 22 martie 1922. În copilărie era pasionat de maşini şi ”bâte”, cum le spunea el puştilor. Pasiunea l-a determinat să se înscrie la Şcoala de Arte şi Meserii din Miercurea Sibiului, unde a fabricat, pe ascuns, o puşcă. A fost descoperit, dat afară din şcoală, dar a fost reprimit după ce conducerea şcolii a înţeles că tânărul Sterca era un mic geniu. A absolvit şcoala cu brio după care, la 17 ani, a intrat pe poarte uzinei din Cugir pentru a se angaja.

În legătură cu examenul de la angajare circula o legendă. Proba de lăcătuşerie a terminat-o într-un timp extrem de scurt. Din acest motiv, a început să  ”caşte gura” printr-o secţie. Unui superior ceh i s-a părut suspect faptul ca un tânăr se plimba prin secţie şi i-a cerut sa vadă piesa pe care a realizat-o. Probabil că fineţea şi perfecţiunea piesei au reprezentat ceva neclar pentru superiorul ceh, motiv pentru care l-a pus sa realizeze alta piesa. A terminat-o si pe aceasta la fel de repede dar şi la acelaşi standard de calitate. Patronul a rămas uimit şi l-a angajat rapid, dar nu cu categoria a şaptea, cum ar fi fost normal, ci cu a şasea, respectiv cu salariul echivalent.

”Când am intrat în fabrică, actuala uzină de armament – Uzina de Sus – mi se părea că am pus piciorul într-o catedrală. La început lucram la normă. Ca toţi ceilalţi. Şi ca să nu pierd vremea, am meşterit un dispozitiv semiautomat, ca să fac mai repede unele operaţii. Apoi i-am adăugat un dispozitiv de aruncat. Cum terminam o piesă, dispozitivul o arunca peste capul colegilor, direct în coşul colector. Era la vreo zece metri de mine, nu mai făceam drumul până la el.

Era prima zi, l-am gătat, i-am dat drumul! Fără să bag de seamă, în spatele meu s-au adunat toţi şefii: patronul, directorul, ingineri, maiştri. Toate piesele nimereau în coş, nici una alături. Atunci, pe loc, mi-au triplat salariul, m-au făcut maistru şi m-au mutat la prototipuri. Şi-acolo am rămas până-n ’84, apoi, rechemat din pensie, până-n ’93“, spunea Nicolae Sterca într-un interviu publicat în revista culturală Omniscop.

”Oriţa” a fost primul model de succes creat de Nicolae Sterca în 1939, la vârsta de doar 17 ani. Arma a fost fabricată special pentru Regele Carol, care a şi vizitat fabrica din Cugir. Ulterior, pistolul-semiautomat a fost folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de armata română. Renumele maistrului de la Cugir a ajuns şi la urechile dictatorului Nicoale Ceauşescu, căruia i-a făcut în 1983 un AKM modificat cu calibru de 5,6 mm, cu pat rabatabil şi cu încărcător de 20 de cartuşe. Arma i-a fost oferită lui Ceauşescu de ziua lui şi a ajuns în colecţia personală a acestuia, care, în final, avea să numere peste 100 de arme. ”Tetea Lae” a realizat şi prima maşină de cusut din România denumită Casnica. Aceasta a stat la baza următoarelor tipuri de maşini de cusut care au făcut istorie la Cugir.

Nicolae Sterca a murit în anul 2003, la vârsta de 81 de ani, iar în 2004 a devenit cetăţean de onoare post-mortem al oraşului, ca urmare a undei hotărâri adoptată de Consiliul Local Cugir.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

La aproape 90 de ani, cugireanul Aurel Voicu este cel mai vârstnic doctorand din România

cugirinfo.ro

Publicat

în

Aurel Voicu, fostul primar al orașului Cugir, își pregătește doctoratul, după ce anul trecut, în 2024, bărbatul a devenit cel mai vârstnic absolvent din România, odată cu finalizarea studiilor de master la Universitatea 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Cu toate că peste două luni Aurel Voicu va împlini venerabila vârstă de 90 de ani, setea sa de cunoaștere nu are limite, motiv pentru care fostul edil al orașului de la poalele Drăganei s-a apucat de doctorat: „Mă aflu pe drumul lung și greu al studiilor doctorale, care spre deosebire de masterat, este mult mai lung și mai complex, atât în conținut, cât și în volum”, a declarat bărbatul pentru ziarulunirea.ro.

Doctorand la 90 de ani

Aurel Voicu a urmat studiile de masterat la Universitatea din Alba Iulia în perioada 2022-2024, pe care le-a finalizat cu lucrarea de disertație „Monumentele de for public din orașul Cugir. Evidență și punere în valoare”: „S-a făcut un studiu pe această temă și a fost apreciat de cei interesați, respectiv Primăria, Uzina Mecanică, Fabrica de Arme, biserica, mai ales că a fost și o apreciere pozitivă prin apariția mea la emisiunea La Măruță”, ceea ce a atras aprecierile mai multor concetățeni sau chiar români”, spune bărbatul.

Tema aleasă de cugirean pentru lucrarea de doctorat este „Premisele înființării Muzeului orașului Cugir”. Începuturile înființării muzeului de la Cugir sunt în anul 2007 și s-au încheiat în 2022 cu o expoziție muzeală publică permanentă, organizată de către Asociația Pro Cugir, pe care Aurel Voicu o conduce cu onoare, după cum spune: „Din 2022 în 2024, dar și anul acesta, au apărut în cadrul expoziției permanente aprobate de Consiliul Local în 2014, și doi angajați cu specialitatea Istorie, de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, și anume Barbu Mihaela, respectiv Claudiu Purdea, care au pus în rând cele 3800 de exponate dobândite de mine în perioada menționată”, mai spune bărbatul.

 

Înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir

De asemenea, potrivit lui Aurel Voicu, s-a obținut deja o hotărâre de Consiliu Local pentru înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir, cu aprobările cuvenite de la Ministerul Culturii, dar și a altor instituții abilitate.

„Acum ne aflăm în perioada de atestare, de stabilire și prezentare a parametrilor în care se află precedenta expoziție muzeală care a avut 14 săli, cu tot atâtea teme, iar acum se mai adaugă încă 2 secțiuni, însă pentru că se află într-o clădire improprie, administrația locală se zbate să amenajeze o altă clădire pentru a găzdui Muzeul Tehnic al orașului Cugir care, pe timp ce trece, se îmbogățește cu exponate de valoare”, a mai adăugat Aurel Voicu.

Potențialul turistic uriaș al orașului Cugir este un alt punct important pe lista de interese a cugireanului, acesta subliind că traseul Via Transilvanica, care trece și prin orașul Cugir, atinge toate monumentele principale de for public, care sunt cuprinse în studiul masteratului său: „Este o ocazie de a scoate în evidență această bogăție a unui tezaur privind istoria locală, care sunt într-o stare bună, dar și relevante pentru istoria locală.”


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

După ce au muncit 20 de ani în Italia, doi soți din Vinerea s-a întors în țară și au pus bazele unei miniafaceri cu ciuperci Pleurotus

cugirinfo.ro

Publicat

în

Povestea soților Adriana și Marin Jurj, din Vinerea, a început în 2015, când au decis să intre în afaceri și au pus bazele unei ciupercării în satul de lângă orașul Cugir.

• Inițierea unei afaceri de familie

Soții Jurj s-au întors în România după 20 de ani petrecuți în Italia și s-au gândit, la vremea aceea, să-şi pună la bătaie agoniseala și să își facă propria lor firmă. După mai multe tentative și tatonări, familia a ales să meargă pe ciuperci Pleurotus. Oamenii s-au pus pe treabă și în anul 2015 au găsit tehnologul și au implementat programul prin AFIR. Producția au început-o abia în 2018, iar valoarea proiectului a fost de 350.000 de euro, din care 10% a fost contribuția familiei.

„După 20 de ani la Roma, am venit să fiu stăpân la mine în țară, să am activitatea mea, asta a fost ideea. Nu am vrut de la început să fac ciupercărie, am vrut doar să fiu independent, să am afacerea mea. Ideea cu ciupercăria a venit pe parcurs: am luat o hârtie și am pus acolo 20 de variante posibile, am găsit tehnologul și am ales să mergem pe ciuperci Pleurotus. Este mai puțin de lucru decât la celelalte ciuperci, ca la Champignon, de exemplu. A fost bine și că am reușit să prindem o finanțare în care contribuția noastră să fie de doar 10%, pentru că acum, din câte știu, e nevoie de o contribuție personală de 30%”, își amintește Marin, capul familiei.

Deși au crezut că afacerea va fi una prosperă, perioada 2018-2021 a fost destul de grea pentru familia Jurj, în special din lipsa unei piețe de desfacere: „Acum lucrurile merg mai bine. În prezent, lucrăm cu Carrefour și Lidl”, spune bărbatul.

După ce au început colaborarea cu cei doi retaileri, și-au propus să-și extindă afacerea și să acceseze și alte fonduri europene. Cei doi soți spun că fără ajutorul acestor proiecte nu ar fi reușit niciodată să demareze afacerea, 350.000 de euro fiind o sumă prea mare pentru ei.
Producție de aproape 50 de tone pe an

În ceea ce privește spațiul de producție, sera are trei tunele și produce 4 tone de ciuperci pe tunel, între 2 valuri, respectiv valul întâi și valul doi: „Într-un an, un tunel îl încărcăm de 4 ori, așadar ar fi 16 tone de pe un tunel, deci 48 de tone în total. Pe viitor, am vrea să ne extindem la 6 tunele. Atunci aș avea producție zilnică, fără pauzele care sunt acum”, explică producătorul.

Pentru a produce o serie de ciuperci este nevoie de 3 luni. Întâi se aduce compostul, iar după o lună se recoltează primul val, apoi se curăță și se pregătește pentru valul doi. După a doua lună iese valul doi, iar ulterior se scoate din seră, se curăță, se spală și se dezinfectează: „O singură problemă mai avem în prezent și anume materia primă – miceliul – pe care trebuie să o aducem din Ungaria. De multe ori nu dă randamentul așteptat, care e calculat la 23% din tonaj. Era o fabrică și în România, dar s-a închis și toată lumea aduce acum de la Budapesta. O variantă ar mai fi Olanda, dar prețul este prea mare”, spune familia Jurj.

Un kilogram de ciuperci pleacă din seră spre casa de marcat la prețul de 18 lei/kg, iar în Carrefour și Lidl costul se ridică la 6-7 lei caserola de 500 de grame.

Soții Jurj nu au angajați, ciupercăria fiind o afacere de familie: „Suntem angajați eu, soția și băiatul”, spune domnul Jurj. „Sunt mulțumit de activitatea mea, lucrez 12 ore pe zi, dar am avantajul că le lucrez de la mine de acasă. Dacă lăsăm partea bănească deoparte, e mult mai bine ca în Italia și, deși e mai mult de lucru, este o muncă plăcută”, concluzionează producătorul.

• Despre ciupercile Pleurotus

Ciupercile Pleurotus se numără printre cele mai cultivate si consumate tipuri de ciuperci comestibile din întreaga lume. Sunt renumite pentru gustul lor delicios, textura delicată și numeroasele beneficii pentru sănătate. Aceste ciuperci conțin puține calorii și sunt bogate în nutrienți, fiind o alegere potrivită pentru o dietă sănătoasă.

Ciupercile Pleurotus au fost cultivate inițial în Germania, în timpul Primului Război Mondial, pentru a compensa lipsurile alimentare. În zilele noastre, aceste ciuperci hrănitoare se găsesc în pădurile din America de Nord, Europa și Asia și sunt, de asemenea, cultivate pentru uz comercial în întreaga lume. Sunt cunoscute pentru proprietățile lor impresionante de îmbunătățire a sănătății și conțin o varietate de compuși puternici.

De fapt, ciupercile Pleurotus au fost folosite în medicina tradițională timp de secole. Ciupercile Pleurotus sunt bogate în fibre, vitamine, minerale și alți nutrienți importanți. De asemenea, au un conținut scăzut de carbohidrați, fiind excelente pentru persoanele care consumă de regulă puțini carbohidrați.

Ca și beneficii pentru sănătate, ciupercile Pleurotus pot reduce nivelul de colesterol, ajută la ameliorarea inflamației, pot ajuta la blocarea dezvoltării cancerului și contribuie la îmbunătățirea sănătății creierului.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Văduva de veteran de război, cugireanca Otilia Curelea, a împlinit 100 de ani

cugirinfo.ro

Publicat

în

Văduva de veteran de război, Otilia Curelea, din Cugir a fost sărbătorită cu ocazia împlinirii venerabiliei vârste de 100 de ani. Este născută la 30 ianuarie 1925 în Cugir, de-a lungul timpului fiind martora unei perioade istorice deosebite, contribuind totodată, la formarea comunității locale.

Ca văduvă de veteran de război (soțul ei decedând în urmă cu 12 ani), Otilia Curelea a primit vizita la domiciliul său de pe strada „Alexandru Sahia”, a președintelui ANCMRR, col. (rtr.) Nicolae Panduru și a Președintelui Asociației Naționale a Veteranilor de Război – Subfiliala Cugir „Regele Ferdinand I” Alba, ing. Aurel Voicu.

Oaspeții au declarat că: „A fost o onoare să celebreze această vârstă impresionantă și să aducă un omagiu la împlinirea unui secol de viață”.

„Doamna Curelea, deși, imobilizată la pat, văzul, auzul și comportamentul de comunicare se află la un nivel satisfăcător, iar Aurica Lungu, îngrijitoarea sa susține că face toate eforturile pentru ca centenara să se simtă cât mai bine”, ne-a declarant Aurel Voicu.

Oaspeții au înmânat sărbătoritei un frumos tort, un buchet de flori, prcum și o diplomă înrămată cu înscrisul de: „La mulți ani 100 – ne revedem anul viitor”.

După cum a menționat Aurel Voicu, la Cugir mai sunt în evidența asociației, 8 urmașe de veterani de război din care 2 la Șibot, iar la nivelul Județului Alba mai sunt în viață doar 4 veterani de război.

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir