Cugireni
Doctorul Ludwig Karlheinz: “Copilul reprezintă viitorul unei ţări”
O viaţă dedicată profesiei de medic pediatru: doctorul Ludwig Karlheinz din Cugir
Medicul Ludwig Karlheinz s-a născut la 4 februarie 1946, în Sibiu, dintr-o familie de funcţionari. A urmat cursurile învăţământului preuniversitar la Liceul Brukenthal, până în anul 1962, când a dat examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Timp de şase ani, cât au durat studiile, a fost bursier al acestei instituţii, iar o perioadă, şef de promoţie în cadrul Facultăţii de Medicină.
Deşi i s-a oferit să rămână la catedră, în cadrul facultăţii, refuză cariera didactică şi se întoarce în Ardeal, în judeţul Alba, fiind repartizat ca medic în localitatea Berghin, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1970. La 1 ianuarie 1970 este repartizat la Dispensarul medical urban din Cugir, iar în 1974 îşi dă examenul de secundariat la Cluj-Napoca, în domeniul Pediatrie, iar în acelaşi an se prezintă la un examen de medic specialist la Bucureşti, în urma căruia se clasează pe locul I pe ţară, dar refuză ocuparea postului în capitală, preferând Cugirul.
Pe parcurs şi-a dat examenul de medic primar, lucrând în continuare până în anul 1990, în Cugir, an în care şi-a făcut formele de emigrare în Germania. Şapte ani mai târziu părăseşte ţara, profesând activitatea de medic pediatru în landul Baden-Wurttemberg ca cetăţean german, până în anul 2008, când se pensionează şi se reîntoarce la Cugir. În perioada 2011-2012 lucrează ca medic la cabinetul medical şcolar aparţinând Serviciului Public de Asistenţă Socială din Cadrul Primăriei Cugir. În urma căsătoriei sale cu doamna dr. Ileana Ludwig are doi copii şi trei nepoţi.
– D-le doctor Ludwig, cum de aţi ales să urmaţi medicina şi de ce v-aţi ales specialitatea de medic pediatru?
– Am îndrăgit această profesie de când eram copil, iar pasiunea mi-a insuflat-o un medic pediatru la care mergeam la control şi care îmi repeta adesea că şi eu pot ajunge ca el dacă iubesc meseria de doctor pentru copii. Cu timpul, acest gând s-a transformat într-un ţel, fapt care m-a determinat ca în 1962, împreună cu un grup de saşi din Sibiu, să mergem să dăm examen la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi.
Am fost admis, am devenit bursier pe aproape toată perioada de studii, am fost şi şef de promoţie, iar şase ani mai târziu am devenit absolvent şi totodată medic practicant. În acelaşi an, 1968, m-am căsătorit cu Ileana, o colegă de facultate din Brăila. Deşi mi s-a oferit un loc la catedră, am refuzat cariera didactică şi am venit în Ardealul de care îmi era greu să mă despart, fiind repartizat ca medic în comuna Berghin din judeţul Alba, unde am stat un an. O localitate cu oameni harnici şi de treabă, la care am ţinut foarte mult şi pe care îi preţuiesc şi acum.
– Cum de aţi ales Cugirul?
– Spre finele anului 1969
m-am prezentat la Direcţia de Sănătate Alba şi am cerut o nouă repartiţie, având în vedere că între timp s-a născut şi primul meu copil, o fetiţă, iar directorul de atunci, doctorul Liviu Vulcu, ne-a repartizat, începând cu 1 ianuarie 1970, pe mine şi soţia mea la Cugir, la Dispensarul medical urban.
Un oraş liniştit, cu oameni în marea lor parte angajaţi la fabrică, un loc unde am găsit un puternic nucleu de medici în mai toate specialităţile necesare unei instituţii de sănătate, cu care m-am împrietenit şi am făcut o echipă serioasă, colegială, motiv pentru care am decis să rămân la Cugir. Îmi amintesc cu plăcere de faptul că există o puternică secţie de chirurgie cu medici ca Şuteu, Dobocan, Păun, îi am proaspăt în memorie pe doctorul Zamfirescu, un radiolog de excepţie, doctorii David, Lazăr, Zidureanu şi alţii, care astăzi sunt la pensie sau au plecat la cele veşnice.
Nu în cele din urmă, nu pot să nu-mi amintesc şi de doctorul Ioan Opriş, un exemplu de omenie şi cinste, un prieten de mare valoare, cu care am făcut echipă ca medic pediatru, cu care mă consultam, eu cu el şi el cu mine, de numeroase ori, atunci când trebuia să luăm deciziile cele mai importante care ţineau de viaţa şi sănătatea copiilor. Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare cu el şi imediat după anul 2000, Dumnezeu l-a chemat la ceruri, lăsându-mi o mare durere în suflet.
În 1974, împreună cu doctorul Opriş ne-am dat examenul de secundariat la Cluj -Napoca, iar eu m-am prezentat apoi la Bucureşti pentru examenul de medic specialist pediatrie, unde am luat locul I pe ţară. Un loc care îmi dădea dreptul să aleg capitala, dar pe care am refuzat-o, preferând să rămân la Cugir. Mai ales că între timp se născuse cel de-al doilea copil al meu.
Am şi o satisfacţie care mă leagă de perioada în care am lucrat la Cugir şi anume aceea că împreună cu echipa de pediatri ai spitalului Cugir s-au realizat cei mai buni indicatori în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă la nivel de judeţ. Pe parcurs am continuat activitatea în cadrul spitalului, promovând şi examenul de medic primar, iar la începutul anilor ‘90 am făcut formele pentru emigrare în Germania, unde am rămas până în anul 2008.
Iniţiativa a aparţinut copiilor mei care au dorit să se stabilească în această ţară. Acest lucru s-a petrecut însă doar în anul 1997, şi din cauza unei tergiversări pornind de la faptul că tatăl meu a refuzat mereu să meargă cu noi în Germania, doar mama mea acceptând să ne urmeze.
– Ce a reprezentat pentru dumneavoastră alegerea făcută, având în vedere că veneaţi dintr-un alt sistem, cu alte reguli şi obiceiuri?
– N-a fost deloc uşor. Ne-am stabilit în Landul Baden – Wurttemberg cu capitala la Sttutgart, obţinând cetăţenia germană dar nerenunţând la cetăţenia română, având dreptul de liberă practică, căutând între timp loc de muncă. A fost o perioadă nu tocmai uşoară având în vedere că a urmat un an de acomodare (fără bani, trăind din economii), o perioadă de practică, care însă m-a recomandat pentru activitatea mea, fiind repartizat la Serviciul de expertiză pediatrică din localitatea amintită.
Fac precizarea că România, nefiind încă membră a Uniunii Europene, diplomele nu erau recunoscute, pe parcurs însă, ca urmare a experienţei în domeniu pe care o aveam, am reuşit să desfăşor activitatea la un cabinet privat de pediatrie, lucrând deci şi la privat. A fost pentru mine o experienţă nouă, luând contact cu un domeniu în care obiectul activităţii îl reprezentau copiii cu dizabilităţi pe care noi trebuia să-i examinăm. Era un sector de expertiză pediatrică unde lucram împreună cu un serviciu social pentru tineret. Acei copii, care treceau de la grădiniţă la şcoală, trebuiau examinaţi de o echipă medicală printr-un complex de consultaţii, apoi li se elibera un certificat în baza căruia li se recomanda clasa în care să fie repartizaţi.
– Ce ne puteţi spune în legătură cu condiţiile şi măsurile de asistenţă medicală luate pentru sănătatea copiilor în locul în care aţi lucrat?
– Fiecare copil este în evidenţa unui medic pediatru, care are cabinet permanent de pediatrie, iar copiii începând de la vârsta zero şi până la 16 ani sunt supuşi unui consult periodic şi profilactic. Este un sistem de supraveghere a copilului, bine pus la punct, cu accent pe profilaxia bolilor, consultaţii care se fac gratuit în cadrul asigurării medicale de familie.
Este obligatorie asigurarea asistenţei medicale a copilului pe bază de programare, iar în caz de nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, inclusiv sâmbătă şi duminică. Accente serioase se pun pe dezvoltarea corporală, psiho-motorie, vederea, audiometria, igiena corporală, vaccinarea, sănătatea dentară etc.
– Cum vedeţi dumneavoastră, după 40 de ani de activitate ca pediatru, modul în care ar trebui avut grijă de sănătatea copiilor?
– Copilul reprezintă viitorul unei ţări. Dacă vrem o naţie sănătoasă, trebuie să avem grijă de sănătatea copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Iar aici trebuie să spun că nu doar statul, ci şi familia trebuie să se preocupe şi să investească în asigurarea măsurilor care contribuie la sănătatea copiilor. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, văd necesară o permanentă colaborare între sectorul sanitar şi cel şcolar, între pediatrie şi şcoală. Unii să vegheze la starea de sănătate, şi alţii la starea de învăţătură a copiilor. Consider de mare importanţă o implicare mai mare a statului, dar şi o serioasă disciplină în sectorul sanitar.
– Ce sentimente vă încearcă acum, când nu mai profesaţi meseria de medic?
– Trăiesc sentimentele unui om împlinit, care după 40 de ani de când a îmbrăcat halatul alb, face din când în când bilanţul a tot ceea ce a realizat în profesia sa de medic pentru copii. Dragostea şi grija pe care am avut-o pentru ca ei să crească şi să trăiască cât mai sănătoşi mi-a creat şi îmi creează satisfacţii pe care doar cei care au pus suflet, aşa cum am pus eu, le înţeleg.
– Domnule doctor, vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc ani mulţi de sănătate alături de copiii şi nepoţii dumneavoastră!
Constantin PREDESCU
Cugireni
Cugireanca Noja Paladia dezvăluie secretul longevității sale: 109 ani de cumpătare și viață trăită în simplitate
Pe 20 iulie 2024, în orășelul liniștit din inima județului Alba, Noja Paladia a sărbătorit 109 ani de viață. Am întâlnit-o într-o zi de toamnă târzie, în locuința ei de pe Râul Mic, din Cugir. Cu părul nins de anii care au trecut peste ea și privirea parcă pierdută în negura timpului, tanti Noja parcă contemplă asupra unei vieți doar de ea știută.
Cea mai în vârstă femeie din județ, Noja Paladia s-a născut în 1915, în zi de mare sărbătoare, de Sfântul Ilie, și a fost căsătorită 45 de ani. Soțul ei, Simion Noja, a trecut la cele veșnice în 1989, înainte de revoluție. Paladia a avut patru copii și mai are 7 nepoţi şi 6 strănepoţi: „Tata a fost un om liniștit și s-au înțeles foarte bine, de-aia au și trăit împreună atâta, până el a murit bolnav de inimă, la 81 de ani”, spune Didina, fiica doamnei Noja.
• O viață retrasă, trăită în cumpătare
Noja Paladia a trăit o copilărie obișnuită în acele vremuri, muncind la câmp, având grijă de animale și ajutându-și familia în gospodărie. A fost casnică toată viața ei, s-a ocupat tot timpul de mâncare, grădină și a cusut la mașină. De asemenea, a fost o persoană care a citit foarte mult: „Tot ce aduceam eu de la bibliotecă citea. Dacă ziceam unde e Islanda, de exemplu, cum aveam globul pământesc, imediat căuta, «e acolo», zicea. Așa a fost ea, îi plăcea să se informeze, i-au plăcut foarte mult istoria și geografia”, mărturisește fiica ei. A citit și tot ce ținea de beletristica vremii, toate cărțile rusești, ”Anna Karenina”, ”Război și pace” și altele, dar și cărți românești sau ce găsea.
În tinerețe, Noja Paladia a stat 3 ani la Timișoara, unde avea 2 frați, unul inginer și o soră măritată acolo. „Au vrut să o țină și pe ea în orașul de pe Bega, să o angajeze la Poștă, avea 6 clase făcute, cum era pe atunci, dar nu a vrut”, povestește fiica femeii.
Tanti Noja a dus o viață retrasă, nu se prea ducea pe la prietene, mai mult veneau ele pe la ea: „Eram copii mulți, tata lucra, ea stătea acasă. Pe vremea aceea, femeile nu prea lucrau. Tata avea pământ la Geoagiu și mergea acolo și lucra pământul, mai mult ea”, își amintește fiica doamnei Paladia.
Tanti Noja a făcut și croitorie, dar pentru casă doar și pentru oamenii din satele de munte ale Cugirului: „Ea cosea, ei aduceau lapte, cartofi, făceau schimb. Asta a fost contribuția ei la casă”.
Mașina de cusut la care lucra femeia, cumpărată de soțul ei, mai există și acum în casa familiei, tanti Noja lucrând la ea până în urmă cu câțiva ani. În grădină a lucrat până aproape la 100 de ani, iar în ziua când a împlinit un secol de viață a făcut pentru ultima dată cozonaci.
• Secretul longevității, un trai echilibrat
Secretul longevității doamnei Paladia este o viață cumpătată. Nu a fumat niciodată, nu a băut alcool și a mâncat mereu cu măsură. Dieta sa, simplă și naturală, s-a bazat întotdeauna pe alimente tradiționale, cultivate în propria grădină. A crescut cu mâncare gătită acasă, cu legume proaspete și lactate, fără să facă excese.
A avut multe probleme cu stomacul din cauza sarcinilor și a fost operată de 3 ori la Timișoara. Cugireanca a consumat toată viața doar lapte de la munte și carne de pui crescuți în ograda familiei, dar și alte produse locale: „Nu a mâncat niciodată pui de alimentară. Eu zic că ăsta e secretul, o viață cumpătată, echilibrată. În afară că a băut cafea, nu a avut niciun viciu. Toate mâncărurile erau de casă, din produse de la producătorii locali. Nu a mâncat niciodată prăjituri din comerț, nici nu le gustă. Nepoatele îi mai zic că ele le-au făcut și atunci le bagă în gură, dar imediat le spune că «asta nu e de casă, nu îmi place»”, povestește fiica doamnei Paladia.
I-au plăcut mult dulciurile, ciocolata cu lapte cel mai mult, dar acum nu mai mănâncă. Fiica ei îi pregătește acum doar compoturi de mere, pere, gutui, pe care le pasează ca la copiii mici. De aproape 2 ani, mănâncă doar pâine cu lapte, de trei ori pe zi: „Îi mai fac câteodată mămăligă cu iaurt, dar nu prea vrea. Rareori mănâncă piure, iar singura prăjitură pe care o mai mănâncă e tiramisu, când fac de sărbători”, mai spune doamna Didina.
• Amintiri din vremuri de mult apuse
Fiica ei își amintește că după ce a intrat la liceu, a avut parte de o surpriză din partea mamei: „Atunci se intra greu la liceu și ce s-a gândit ea: aveam o poză făcută pe la prietene pe la bloc, atunci nici poze nu se prea făceau. Umblau pe stradă în acele vremuri vânzători ambulanți care, dacă le dădeai poze, îți făceau tablou. Mi-a făcut ea tablou, eram în uniformă, nu mi-a plăcut, dar a fost surpriza ei, a dat mulți bani pe ea”.
De sărbători, tanti Noja le făcea mereu cadouri copiilor săi. Le croșeta tot felul de articole vestimentare, după cum se purta pe vremea aceea: „Voiam să îmi fac fular cu căciulă, astea erau la modă. Ne ștrincănea ciorapi, veste, plovere. Croșeta mult și făcea și dantelă. De Crăciun, de Paști, ne cumpăra la toți haine noi. La băieți le lua treninguri, iar mie, cum eram singura fată, îmi făcea o rochie nouă. Îi aducea sora ei de la Timișoara materiale, atunci erau numai la metru. Și ea o cosea și o purtam cu șosete albe, cu sandale, cu teniși, cu ce găsea să cumpere la data aia, prea multe nu erau. Și cum eram singura fată, voia să mă îmbrace, să mă aranjeze”, își amintește doamna Didina.
Chiar ea a fost o femeie pedantă, își făcea singură haine, rochii și se îmbrăca frumos. Domnul și doamna Noja mergeau mult la film, chiar ei își cumpărau bilete pe vremea când încă era cinematograful ”7 noiembrie” la Cugir: „Mergeau și la spectacole, dar mai mult de muzică populară. Pe vremuri veneau multe spectacole în oraș, a fost și teatru, dar mai rar”, povestește singura fiică a doamnei Paladia, cea care o și îngrijește în prezent.
Cele două femei sunt ajutate acum de o vecină, doamna Noja nemaiputând să se deplaseze singură în ultima vreme. Fiica ei o mai ridică și își petrece puțin timp privind pe geamul cămăruței unde își trăiește bătrânețea, parcă cu gândul la vemurile ce s-au dus.
În Cugir, orașul ei natal, Noja Paladia este o adevărată legendă vie. An de an, este vizitată de familie, vecini, dar și de autoritățile care îi aduc flori și cadouri cu ocazia zilei de naștere. Pentru ei, Paladia este un exemplu de simplitate, cumpătare și înțelepciune, rezultatul unui trai echilibrat, o viață trăită cu măsură și respect pentru lucrurile simple.
Cugireni
Cuplu din Cugir, printre cei mai cunoscuți frizeri și educatori din România. Victor și Lorena Roșu au cucerit numeroase titluri și trofee la concursuri de prestigiu
Victor Roșu este originar din Cugir, are 28 de ani si este barber (frizer) și educator national (educator în domeniul frizerie). Are o experientă in domeniu de 14 ani și un palmares de invidiat: 6 titluri din 7 concursuri.
La concursurile naționale de barbering 2018 – concursul fotbalistii, categoria general București 2019, frizura wow – București 2020 – turneul campionilor, iar foarte recent a castigat: creative beard awards – cea mai creativă barbă Bucureșt 2024 – cel mai creativ buzzcut – premiul pentru culoare și design București, distincția pentru contribuția dezvoltării educatiei la barberingul Romania.
Soția sa, Lorena Roșu are 26 de ani, este barber și national educator. Experiența sa în domeniu: 8 ani și un palmares de 4 titluri la concursurile naționale (neînvinsă in niciunul din concursurile la care a participat).
În 2018 – concursul fotbalistii – feminin București-bătălia frizerițelor , București 2019- turneul campionilor –feminin, București 2020 – turneul campionilor- feminin București – distincția pentru contributia dezvoltării educației la barberingul din Romania .
• Cuplul activează ca frizeri/barberi in propriul lor salon din orașul Cugir
Potrivit lui Victor Roșu, conceptul de „Barbershop” a luat naștere in zonă odată cu apariția a ceea ce se numește FIRST BARBERSHOP.
„Desi activitatea de educator și barbering influencer ne ocupă o mare parte din timpul personal, nu ne neglijăm clienții si suntem barberi/frizeri cu normă întreagă. Conceptul de barber pe care l-am dezvoltat pt clienții nostrii este în a nu vinde doar un tuns, ci o întreagă experiență. Desi suntem barberi, stilul nostru de tuns este unul versatil, adică executam atât tunsori clasice cu tehnici clasice de tuns și bărbierit, dar si tunsori ce reprezintă ultimele tendințe cu multe culori, design, styling-uri ieșite din tipar si multe ,,artificii tehnice. Desi unii ne numesc simpli frizeri, impactul pe care il avem asupra oricărui client contrazice asta, si anume: stima de sine și starea de bine care creste pentru fiecare client care se ridica de pe scaunul nostru, impactul pe care il are imaginea clientului in societate, rolul de confident (uneori chiar psiholog) pe care il avem in spatele scaunului. Din cele mai vechi timpuri se stie, frizerul avea aceasta atribuție in mod indirect. Rezolvam problemele si nevoile clienților in ceea ce privește părul si barba, respectiv alegem atent ce i se potrivește clientului in funcție de forma feței, trasăsături, stil vestimentar și personalitate, si chiar si job”, susține Victor Roșu.
El precizează că, pe langa activitatea de barber/frizer cu normă întreagă pe care o fac, sunt si educatori in barbering/ frizerie modernă. Aceasta înseamnă: „împărtășim experiența si cunoștiințele noastre, dobândite in ani de munca si investiție, sub forma de Seminarii De Perfecționare în toate marile orașe ale țării pentru frizerii avansați; suntem prezenți pe cele mai mari și importante scene ale evenimentelor de show de barbering din Romania, si chiar si „în afară” (evenimentul cel mai numeros unde am fost prezenți pe scena fiind „I AM BARBER” – aproape 700 de frizeri in public; prin lucrările originale pe care le postam, atât pe Instagram cat si pe grupurile de specialitate de frizeri, suntem si Barbering Influenceri”. Aceasta înseamnă că jurizează concursurile naționale unde sunt invocati in calitatea de jurati.
După cum a ținut să ne mărtutisească, povestea lui Victor ca si frizer a inceput acum 14 ani, când din lipsa unei frizerii moderne in orasul natal, a început sa se tundă singur. La scurt timp a inceput sa tundă din pasiune prieteni, colegi apoi necunoscuți care îl contactau, asta timp de 6 ani.
Dupa 6 ani, a plecat in Marea Britanie, in anul 2017, intr-unul din cele mai exclusiviste saloane din Newport, Isle Of Wight, iar la scurt timp, a venit si Lorena care atunci lua primul contact cu aceasta meserie. Timp de 1 an si jumătate s-au dezvoltat in a fi niște profesioniști adevărați prin participarea la câteva cursuri de perfecționare susținute de nume mari in industria frizeriei moderne la nivel global (Josh Lamonaca, Josp O.P, hard Grind, Greg Mcerlane) plus mediul de profesionisti în care au lucrat si de la care au învațat.
„Dupa 1 an si jumătate, când am considerat ca misiunea noastră s-a încheiat acolo, ne-am întors acasă pentru: -a oferii orașului nostru serviciile de frizerie moderna așa cum sunt ,, in afară,, , mai exact ceea ce se numește: barbering și pentru a ne face cunoscuți în industria ce se dezvolta în țara noastră. După o lună de la venirea noastră acasă, a luat naștere conceptul nostru ce se numește F1RST BARBERSHOP, in orașul Cugir. Dorința noastră a fost sa devenim printre cei mai buni, in primul rând pentru noi dar si pentru clientii nostrii, așa ca am luat parte la toate seminariile de perfecționare din vremea respectiva, susținute de artisti marea majoritate internaționali, care veneau la noi în țară odată cu apariția acestui curent în Romania. Am participat la concursuri pentru a ne remarca, concursuri pe care le-am si castigat, iar strategia noastra a functionat. Astfel, 3 ani mai tarziu am ajuns la statutul de educatori. După foarte multe seminarii de perfecționare (ne apropiem de 100 ) , multă munca si timp dedicat, pasiune, ambitie si perseverență, putem spune ca suntem doi oameni împliniți. În prezent, deținem unul din cele mai de succes saloane din zonă cu un portofoliu diversificati de clienti (orașe/ statut social/ etc) și suntem unii din cei mai cunoscuți frizeri din Romania”, a conchis Victor Roșu.
Constantin PREDESCU
Cugireni
Cugireanul Sovereşan Andrei, RECORD de parcurgere a „Via Transilvanica”
Cugireanul Andrei Sovereșan a reușit să parcurgă Via Transilvanica într-un timp record. Tânărul a alergat 1.400 km în 15 zile, iar performanța sa este cu atât mai de apreciat cu cât a străbătut întregul traseu pe caniculă și temperaturi insuportabile.
Scopul său, să strângă bani cu care să achiziționeze o mașină cu care să transporte gunoaiele adunate de el și voluntarii asociației Raw Nature Experience de pe munte. Inițiativa lui Andrei vine după șapte ani de când începea o altă aventură – Arc peste Carpati – un proiect prin care a alergat întreg arcul carpatic, în urma căruia s-a înființat Asociația Raw Nature Experience.
„Am luat atunci la pas sălbăticia munților din România, sperând ca pe viitor să se adune mai mulți oameni și/sau ONG-uri care sa refacă traseele turistice și mai ales să se găsească și alți nebuni frumoși care să parcurgă acest traseu”, spune tânărul.
În 2024, în aceeași lună pe care a ales-o în 2017 pentru a alerga în natură, a pornit într-o nouă aventură – Alergarea pe Via Transilvanica de la Putna până la Drobeta-Turnu Severin.
„Distanța e cam aceiași, doar diferența de nivel este semificativ mai puțină și în plus traseul este marcat scăpându-mă de problemele de orientare. Și pentru că la sfârșitul acestei luni voi avea și ziua de naștere, îmi doresc să strâng cât mai multe fonduri pentru campania Wheels for Nature a asociației Raw Nature Experience”, declara cugireanul în urmă cu două săptămâni.
Și iată că, după 15 zile pe drum, Andrei a ajuns duminică dimineața, în jurul orei 4.00, la Drobeta Turnu Severin, la Poarta Amfiteatrului Roman: ”Este ora 4:04 dimineața și ajung la poarta Amfiteatrului roman din Drobeta-Turnu Severin după a 15-a zi pe Via Transilvanica.
Dorind să închei traseul și să mă întorc acasă după mai mult de două săptămâni hoinarite pe poteci, am decis să continui sa alerg până la finish, chiar dacă aveam să depășesc cu mult orele alergate până acum în fiecare zi.
Așa am reușit să alerg astăzi ultimii 145.18 km cu 4091 m. diferență de nivel in 21 de ore și 57 minute. Mulțumesc Mijache Andrei pentru revitalizare și pentru că m-ai convins sa termin toată etapa aceasta într-o singură zi”, a scris Andrei pe Facebook imediat după finalizarea traseului.
Andrei a avut și un scop precis pentru care a alergat pe Via Transilvanica și anume strângerea de fonduri pentru ca asociația sa Raw Nature Experience să poată achiziționa o mașină cu care să transporte gunoaiele pe care el și voluntarii le adună de pe munte.
„Vreau să mulțumesc tuturor celor care au donat până acum pentru cauza pentru care alerg. Voi ați făcut posibil să triplăm targetul propus. Donațiile sunt deschise în continuare și orice donatie ajută foarte mult. De astăzi voi lua o binemeritată pauză de la alergare, dar sper ca acest timp pe care l-am petrecut pe Via Transilvanica să aibă un ecou cat mai mare, mai ales pentru cauza pe care am sustinut-o”, concluzionează Andrei.
-
Din judeţacum 7 luni
Mesaje de Paste 2024. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 7 luni
Mesaje de Paște fericit 2024. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 11 luni
MESAJE de Crăciun fericit! Urări și felicitări pe care le poți trimite celor dragi | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 7 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2025, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2024. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 7 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2024. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii 2024. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Administraţieacum 2 luni
Premiu simbolic oferit de Primărie unor societăți comerciale din Cugir, cu prilejul aniversării a 225 de ani de tradiție industrială a orașului