Actualitate
Atenție! De astăzi BCR cere până la 8 lei pentru plăţile în numerar la ghișeu
Banca Comercială Romană (BCR) a început de astăzi 1 februarie, ca parte a strategiei de stimulare a tranzacţiilor fără numerar, un proces de introducere de comisioane pentru plata facturilor cu numerar la ghişeele băncii.
BCR va introduce două comisioane noi pentru operaţiunile de plăţi facturi cu numerar efectuate la ghişeele băncii, care se vor aplica diferenţiat în funcţie de tipul de client, şi anume: clientii bancii vor plati 4 lei comision per plata factură cu numerar la ghişeele BCR iar pentru cei care nu sunt clienti ai bancii comisionul va fi de 8 lei per plata factură cu numerar, conform unui comunicat de presă emis astăzi de BCR.
„BCR va continua să încurajeze plata facturilor prin echipamente automate în detrimentul plăţilor la ghişeele băncii, recent banca instalând o reţea de 400 de astfel de aparate. Dacă urmărim evoluţia numărului de tranzacţii făcute de clienţi cu ajutorul unui casier şi cele făcute fără ajutorul unui casier, adică de client insuşi prin internet banking, POS, ATM, automate bancare, etc. observăm o creştere de la o medie anuala de 68% în 2011, la 73.5% în 2012, ajungând în decembrie 2012 la aproximativ 76%. Această evoluţie confirmă faptul că există un apetit din ce în ce mai mare al clienţilor BCR în utilizarea intensă a modalităţilor de efectuare a operaţiunilor cu numerar prin canale automate (ATM, self service) şi fără numerar prin canalele electronice (POS, internet banking, etc.)”, a declarat Bogdan Marin, Director Executiv Canale Retail, BCR.
SURSA: ZIARUL FINANCIAR
Actualitate
Cei peste 200 de participanți la „Crosul Libertății” au reconstituit simbolic traseul parcurs de revoluționari acum 35 de ani, la Cugir
Sâmbătă, 21 decembrie, în orașul Cugir, s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a „Crosului Libertății”. Competiția a fost organizată de către Asociația „21 Decembrie 1989” Cugir, Primăria și Consiliul Local Cugir, Just Streets Cugir (Adrian Frățilă) și Clubul Sportiv Metalurgistul Cugir (profesor Gheorghe Hăprian).
La startul competiției de la Cugir, au luat parte peste 200 împătiți ai mișcării din Cugir, Alba, Sebeș, Bistrița, Deva, Sibiu, iar concursul s-a derulat pe mai multe categorii de vârstă, de la copii și până la veterani. La competiție au fost prezenți și Adrian Teban – primarul orașului Cugir alături de Călin Furdui – viceprimarul orașului Cugir și Călin Mureșan – directorul Clubului Sportiv Metalurgistul Cugir.
„Astăzi, comememoram 35 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, în urma cărora epoca regimului comunist a luat sfârșit.
Să nu uităm, că în ziua de 21 decembrie 1989, Cugirul devenea al doilea oraș liber de sub regimul comunist.
Ma bucur că văd la acest eveniment desfășurat la Cugir, sportivi de toate categoriile, de la copiii oameni trecuți bine de prima tinerețe.
Iată că „Crosul Libertății” a ajuns deja la cea de-a treia ediție, și sperăm să păstrăm tradiția mult mult timp.
Generațiile tinere care sunt prezente astăzi aici, au auzit despre cele întâmplate la Revoluție, de la părinți, bunici sau din manualele școlare, aleargă astăzi pentru LIBERTATE!
Mișcarea înseamnă viață, sportul înseamnă sănătate!
La finalul crosului, toți cei care ați participat sunteți niște învingători!”, a declarat primarul orașului Cugir, Adrian Teban.
Printre participanți, s-a aflat și campionul Ilie Cioca din Alba Iulia, care la 80 ani ai săi aleargă ca la prima tinerețe.
În perioada 1964-1979, 25 de titluri de campion naţional şi 9 de campion balcanic la probele de 5.000 metri, 3.000 metri obstacole, 10.000 metri, 10.000 cros şi maraton.
Evenimentul este dedicat celor 35 de ani, care se împlinesc în aceste zile de la victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.
Alergătorii au reconstituit simbolic traseul parcurs de manifestați, în ziua de 21 decembrie 1989 pe străzile din Cugir.
Crosul s-a desfășurat pe traseul str. Alexandru Sahia (vis-a-vis Catedrală) – Tineretului – Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu – Viilor – Vasile Alecsandri – Spicului – 21 Decembrie 1989 – Piața de Sus – retur
Organizatorii le-au oferit concurenților „Crosului Libertății”, câte un kit de participare, constând în tricou, număr de concurs și o plasă de dulciuri în spiritul Sărbătorilor de Iarnă.
Competitorii clasaţi pe podium, la fiecare categorie de vârstă şi sex au fost recompensaţi cu diplome, medalii și cupe, nici ceilalți participanți nu au fost uitați, aceștia fiind recompensați cu medalii de participare.
În ziua de 21 decembrie 1989, orașul Cugir devenea al doilea oraș liber de sub regimul comunist.
În timpul evenimentelor din 21 decembrie – 10 ianuarie au fost înregistrați 10 morți și 70 de răniți, după datele statistice ale membrilor Asociației 21 Decembrie 1989 Cugir.
În anul 2002, prin Decretul 496 din același an, orașul Cugir devenea oficial Oraș – Martir.
Actualitate
Povestea lui Mircea Susan, pus de revoluționari primar al Cugirului, în timpul evenimentelor din decembrie 1989
Astăzi se împlinesc 35 de ani de când la Cugir, cel mai mic dintre orașele-martir din România, au izbucnit unele din cele mai sângeroase evenimente din decembrie 1989.
Momentele acelea de teamă, de panică şi de înverşunare sunt retrăite și acum de Mircea Susan, una dintre persoanele care s-au aflat în centrul manifestațiilor în urmă cu trei decenii și jumătate, în ciuda pericolului de a-și pierde viața.
În perioada comunistă, Cugirul era un centru economic puternic, iar în ‘89 industria duduia în orășelul de la poalele Drăganei și, spun oamenii, salariile la fabrica de armament erau foarte mari. În 21 Decembrie, la 5 zile de la Revoluția din Timișoara, Cugirul devenea al doilea oraș din țară liber de comuniști, cu prețul mai multor vieți și a rănirea a zeci de persoane.
Orașul intrase deja în febra Revoluției încă din luna noiembrie, când pe zidurile fabricii a fost scris mesajul ”Foamea ne va răscula”. Drept reacție, Securitatea, poliția secretă a vechiului regim a dublat numărul de cadre.
După 35 de ani, am stat de vorbă cu Mircea Susan care, la 77 de ani, își amintește acel fragment din istorie cu precizia orelor de pe ceas. Prea puțin s-a scris despre el și prea puțină lume știe că bărbatul a fost primul primar al Cugirului, ales pe stadionul unde se adunaseră manifestanții, prin simpla ridicare a mâinii: ”Pe stadion, oamenii au zis alegem pe cineva și F.P., fost inginer-șef sus la Mecanică 7 și Poligon le-a propus: Eu zic Mircea, e un băiat bun, la orice oră poți vorbi cu el, nu l-am văzut niciodată să bea, să facă prostii, tâmpenii și lumea a zis Mircea și gata a fost. În 22 decembrie, am ieșit în față la Uzină, unde acum se află Primăria. A venit și Babițchi care a fost ales la județ, pe funcție de Prefect și la care îi raportam la 2 zile, mergeam cu mașina la Alba să îi spun ce mai e la Cugir”, spune Mircea Susan.
”Problemele mele au început în luna octombrie 1989, când se discuta realegerea lui Nicolae Ceaușescu, spune bărbatul, care le vremea aceea era șef la export în Poligon: ”Eu n-am fost de acord. A fost o ședință publică, m-au făcut membru de partid în lipsă, că îmi vedeam de treabă. Și la ședință m-au întrebat dacă n-am nimic de zis, că niciodată nu am vorbit. Au zis dacă sunt de acord cu realegerea, am zis NU. A fost 20 de ani, lăsăm și pe altul mai tânăr. Atât, este părerea mea și o mențin”, povestește Mircea Susan.
După acea ședință au început să apară repercusiunile pentru cugirean și familia acestuia: ”Prin fostul secretar de partid pe județ, Savu, a venit de la Elena Ceaușescu ordin să fie dată afară nevasta mea și feciorii amândoi din fabrică. În ziua când a fost revoluția, a fost ședință la COM și li s-a spus, în momentul ăsta să o dai afară”, își amintește Mircea. ”Pe mine au vrut să mă omoare cu o mașină, când mergeam la pescuit la Mureș. Pe vremea aia aveam o motoretă cu care mă deplasam, din jos de Vinerea au intrat în mine, noroc că am sărit în șanț și am scăpat. I-am luat numărul și a doua zi am fost la Alba. Zece numere aveau pentru IMS-ul cu care m-am lovit și le schimbau în funcție de problema pe care o aveau de rezolvat”, spune cugireanul.
A început apoi să umble vorba prin oraș că Mircea Susan a fost arestat: ”N-am spus la nimeni nimic. La fabrică unde lucram le-am spus că merg la un tratament, că m-au stresat, n-au știut unde sunt, habar n-au avut. Lumea vuia prin oraș, nu știau unde sunt, pe Mircea l-au arestat. Nu știau ce-i cu mine”, spune bărbatul despre zilele care au precedat evenimentele din 21-22 decembrie 1989 la Cugir.
Deși Mircea Susan nu vorbește clar despre ce anume s-a întâmplat cu adevărat în acele zile, sora bărbatului și unul dintre nepoți au povestit pentru ziarulunirea.ro că bărbatul a fost într-adevăr arestat și bătut: ”S-au băgat oamenii în Poliție, l-au eliberat, l-au luat pe sus. Când am venit eu de la Orăștie, Mircea era deja primar, l-au pus atunci noaptea și era tot lovit, tot vânăt. L-am întrebat, Mircea ce e cu tine? Mi-a zis că l-au bătut tare, dar el nu prea spune, nu vorbește despre ce s-a întâmplat, dar lumea îl asculta la acea vreme, mi-au spus oamenii”.
”În data de 21 decembrie 1989, când a început Revoluția la Cugir, în secția Sculărie, eu, în Fabrică sus am mobilizat vreo 5 oameni cu care am pornit și cu directorul fabricii care era atunci Dănilă Petrea, am deschis porțile că mergea mulțimea sus la fabrică. Am mers cu ei până în Zonă, unde afându-ne în zonă cu restricție, fiind vorba de elemente pirotehnice, capse cu fulminant de mercur care explodează prin simpatie, i-am oprit. Le-am zis Fraților, până aici! Nu intrați că la cel mai mic zgomot sărim în aer toți. Au rămas afară, au ieșit oamenii de la capse toți, s-au alăturat și ne-am dus înapoi, la Primărie, la Miliție”, mai spune Mircea Susan.
Cugireanul mai povestește că la intrare pe râul Mare și pe râul Mic au fost puse gărzi, cu arme încărcate. Au fost reactivate gărzile patriotice, s-au dat arme la oameni: ”Și eu am avut, a doua zi în 22 seara, am predat-o. Nu aveam nevoie de ea. Au fost alții care le-au mai ținut, dar nu a tras nimeni că ar fi fost măcel. Urlam cât mă ținea gura, măi fraților, care ați făcut armata știți, să nu cumva să vă pună dracu să apăsați, să trageți un foc”, își amintește Susan.
La prima ședință pe care am avut-o la Alba Iulia cu clasa intelectuală, profesori, ingineri, conducători militari, am fost întrebat stim că la Cugir a pornit focarul revoluției în județul nostru, dar la ce v-ați gândit, cum i-ați stăpânit să nu provoace măcel? Am zis, nu e numai meritul meu, oamenii și-au dat seama. Nu noi am vrut să facem măcel, doar că venise zvon de la București că vin terorișții, iar noi ne-am apărat. Am scos tunurile afară din fabrică în drum, la intrare de pe Râul Mare, Râul Mic, la intrare în oraș, pe fabrică. Le-am zis nu trageți un foc, deschideți focul doar dacă se trage spre voi. Dacă nu, nimic. Am organizat alimentare, au venit oamenii cu tot ce au avut pe acasă, cârnați, slănină, ce aveau cum au tăiat porcii. Ziceam du acolo, du la ăia, aveam patrulă cu parolă”, rememorează bărbatul.
A rămas în funcția de primar cam un an de zile și spune că anul acela a fost unul al încercărilor. Afirmă cu tărie că nu i-a fost frică nici un moment și că nu a avut nici o reținere: ”Am zis că dacă se poate mai bine, nu contează că pe mine mă ia cine mă ia, dar să reușim ceva, pentru oameni, pentru țara asta amărâtă”.
Actualitate
Amintirile unui copil din Cugir, despre Revoluția din 1989: „Am înțeles atunci că niciodată nu o să mai fie cum a fost înainte de geroasele zile de 21 și 22 decembrie”
Îmi amintesc și acum, după 35 de ani, zilele geroase de decembrie din 1989, când gândul meu de copil de 6 ani era doar la Crăciunul care bătea la ușă și la cadourile pe care Moșul le pregătise pentru mine.
Eram acasă cu sora mea de doar 4 ani la vremea aceea și cu bunicii alături de care am crescut la Cugir. Ne jucam ca de obicei în casă, dar simțeam o oarecare neliniște în comportamentul adulților.
Cu gândul că ceva neobișnuit se întâmplă, încercam să deslușesc vorbele de pe coridorul blocului, acoperite de zgomotul lucrurilor sparte cu furie. Îmi amintesc frânturi de conversații, rămase întipărite în memoria crudă a unei copile de 6 ani: `Au spart apartamentul lui I.I.”, `Pe ei îi caută”, dar și `Sigur au fugit, nu sunt acasă”.
Îmi amintesc mirosul de fum după ce persoanele care au vandalizat apartamentul directorului Oficiului de Gospodărire Locativă la acea vreme, au dat foc cărților din biblioteca vecinilor. Până la urmă gălăgia s-a mutat în zona pivnițelor și garajelor, unde oamenii sperau că vor da de vecini, deși bunicii erau convinși că au reușit să fugă la locuința unor rude din oraș.
Nici la televizor nu au îndrăznit bunicii mei să îi dea drumul, iar ușa casei s-a deschis doar când strigătele au încetat și s-a așternut liniștea în bloc. Îmi amintesc cum, rând pe rând, ușile se deschideau și auzeam vocile vecinilor, în special ale bărbaților, care și-au făcut curaj să iasă și să vadă ce se întâmplase.
Sora mea și cu mine, dar și ceilalți copii de pe scară, am avut voie să ieșim din casă abia a doua zi, pe lumină. Cu un etaj mai jos, la doar o ușă distanță, zăcea un morman imens de obiecte din porțelan, cristal, bibelouri sparte de mulțimea furioasă în noaptea precedentă. Ușa apartamentului fusese spartă, iar locuința răvășită. Din nefericire pentru noi, pivnița noastră fusese confundată cu cea a Ioneștilor, iar oamenii furioși au făcut totul praf. Peste tot zăceau borcanele cu murături, dulcețuri, compoturi și zacuscă sparte și aruncate peste slănina pusă cu sare din porcul abia tăiat. Bidoanele cu carne în unsoare și cârnații erau călcate în picioare, iar bunicii nu au putut salva nimic din proviziile pentru iarnă.
În aceeași zi, vorbea lumea că familia I. ar fi reușit să coboare de la etajul 1 al blocului pe vița-de-vie și să fugă la casa unei rude din Cânepi. Îmi amintesc că zile la rând niciun membru al familiei nu s-a întors la bloc, decât în momentul când spiritele s-au calmat în oraș.
Începând din acea seară, bărbații din bloc, „înarmați” cu bâte, răngi, securi, au făcut cu rândul de pază în fața blocului, iar la scurt timp la ușa de intrare în clădire a fost montată o yală. Și uite așa, hop și noi, copiii din bloc, am mutat jocurile din casă pe holurile blocului! Eram mulți, la fiecare etaj măcar unul, de toate vârstele. Nu știam noi de frământările care au cuprins țara cu multe zile înainte, nu ne era frică, ne simțeam în siguranță știind că tații și bunicii sunt afară. Îmi amintesc imaginea impunătoare a bunicului meu cu o secure în mână, care înainte să închidă ușa blocului în urma lui, mi-a spus: „Du-te sus, fetiță”! Era un om înalt, dar în acea seară mi se părea uriaș, cu șuba pe umeri și căciula de blană pe cap, părea desprins din basmele unei copilării care nu a cunoscut internetul și tehnologia modernă.
Zile la rând, de cum se însera, geamurile erau acoperite cu pături închise la culoare, roletele lăsate și cu greu încercam să deslușesc ceva din ce se întâmplă afară. Uitasem de joacă, eram acolo un fel de gură-cască și noi, vedeam pe la televizor una alta, deși nu pricepeam mare lucru.
La un moment dat, printre discuții pe care cu greu mi le amintesc, i-am auzit pe bunici discutând că a fugit Ceaușescu! Ei erau entuziasmați, dar și precauți în același timp. Nu știam noi ce înseamnă asta, habar n-aveam care-s frământările din capitală. Și mai îmi amintesc că ascultam toate discursurile și urmăream toate evenimentele terifiante din București, până târziu, noaptea, la televizor.
Am adormit seri la rând cu frica că poate nu ne vom mai trezi a doua zi de dimineață, cu gândul că totul e un film urât și că totul va reveni la normal. Pentru că era atât de „normal” ceea ce trăisem până atunci, cozile și rațiile de pâine și lapte, alimentele date pe cartele, programul de două ore la televizor, drumurile pe care bunicul le făcea la București, de unde revenea cu geamantanele pline de unt sau alte produse pe care cu greu le procuram altfel. Nu credeam, în mintea mea de copil de 6 anișori, că toate acele evenimente teribile aveau, de fapt, să deschidă drumul spre libertatea pe care o trăim azi.
Și mai țin minte ziua de Crăciun din 1989, când la televizor era procesul soților Ceaușescu și imaginile cu execuția lor.
Parcă simt și acum sentimentele care m-au încercat atunci și cu siguranță nu voi uita niciodată imaginea soților Ceaușescu împușcați. Copilul de atunci nu înțelegea de ce era nevoie ca doi oameni să moară, să fie uciși. Am plâns, îmi părea rău pentru ei, dar cred că am plâns și de frică, scenele fiind prea grele de văzut pentru un copil. Atunci am înțeles că niciodată nu o să mai fie cum a fost înainte de geroasele zile de 21-22 decembrie 1989 de la Cugir.
-
Din judeţacum 8 luni
Mesaje de Paste 2024. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 8 luni
Mesaje de Paște fericit 2024. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2024. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 8 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2025, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 8 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2024. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 10 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii 2024. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Administraţieacum 3 luni
Premiu simbolic oferit de Primărie unor societăți comerciale din Cugir, cu prilejul aniversării a 225 de ani de tradiție industrială a orașului
-
Mondenacum 7 luni
Sfinții Constantin și Elena 2024. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro